Semnificaţia numelui Basarabia
   Până la 1812
   1812 - 1916
   1917 - 1918
   Agresiunea bolşevică
   1919 - 1939
   1940 - Crucificarea României
   1941
   Deportări, foamete, gulag
   1944 - 1989
   Directivele NKVD
   Insula Şerpilor
   Dupa 1990
   Războiul din Transnistria
  Home



   Insula Serpilor, pamant romanesc

   Tezaurul Romaniei de la Moscova

   SOSGeorgia
1992: Războiul de pe Nistru

razboiul limbii romane şi al românismului, declanşat ca urmare a redeşteptării, în 1989, după decenii de stăpânire rusească, a sentimentului românesc în Basarabia - pe atunci RSS Moldovenească
1989 - 1991: Redeşteptarea sentimentului naţional al românilor din Basarabia

31 august 1989 - limba română este proclamată limba de stat in RSS Moldovenească

27 aprilie 1990 - tricolorul cu cap de zimbru este adoptat ca steag naţional

3 septembrie 1990 - Sovietul Suprem creează instituţia prezidenţială şi îl alege ca preşedinte pe Mircea Snegur

23 mai 1991 - RSS Moldovenească devine Republica Moldova

23 iunie 1991 - Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii

27 august 1991 - Parlamentul proclamă independenţa Republicii Moldova

1989 - 1991: Reacţia conservatorilor rusofoni din judeţul Transnistria

11 august 1989 - în intreprinderile de subordonare unională se formează soviete muncitoreşti, numite Colective Unificate de Munca (OSTK), ce încep lupta împotriva introducerii limbii române, a alfabetului latin şi a reformelor democratice; cu sprijinul direct al Armatei a 14-a se organizează unităţi para-militare ilegale secesioniste.

Au loc actiuni separatiste, mitinguri şi referendumuri, organizate cu sprijinul OSTK, impotriva tricolorului si a limbii romane.

Pregătirea separatişilor rusofoni

- Acţiuni continue de inlocuire a autoritatii Republicii Moldova cu cea a "republicii nistrene"

Beneficiind de o inexplicabilă pasivitate a autorităţilor statului Moldova, separatiştii işi constituie o impresionantă forţă armată, constituită din:

- garda republicană, de 8000 luptători, subordonată "direcţiei de apărare" a Transnistriei

- miliţia, inclusiv batalionul Dnestr, de 5000 luptători, subordonată "direcţiei de interne" a "republicii nistrene"

- detaşamentele teritoriale de salvare - 4000 oameni, aflati la dispoziţia executivelor locale

- regimentele muncitoreşti, echivalentul modern al "sovietelor de muncitori inarmaşi", subordonaţi Colectivelor Unificate de Munca (OSTK)

- cazacii, in numar de 3-4000, cu statut de "voluntari", erau mercenari cu solde mai mari decat ale gardiştilor şi subordonaţi direct conducerii "republicii nistrene"

Toate aceste formatiuni erau inzestrate cu armament, mijloace de transport, maţini de luptă - cumpărate, capturate sau furate de la Armata a 14-a rusă sau de la unitaţile OMON din Transnistria
1992: Războiul de pe Nistru

De partea separatistilor s-a situat făţis Armata a 14-a rusă, cu un efectiv de 6500 persoane, şi constituită din: o divizie motorizată, 2 regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, 2 regimente de pontonieri, un regiment de rachete, o escadrila de elicoptere.

In comparaţie, tânăra republică Moldova incă nu avea armată proprie, beneficiind doar de un efectiv de câteva mii de poliţişti, care au suplinit, in timpul conflictului, forţele armate.

Inceput in aprilie 1992, la război au participat peste 28.000 de combatanţi. Oficial 800 de morţi.

Desfăşurarea războiului

In seara zilei de 1 martie 1992, gardistii si cazacii au provocat un incident la o petrecere, apoi au atacat politia moldoveneasca chemata in ajutor; politistii au deschis foc, omorand un cazac, dupa care s-au retras in sediu. Acest incident a servit drept pretext dislocarii ultimei sectii moldovenesti de politie dintr-un oras transnistrean. Sediul politiei a fost atacat de gardisti si cazaci, care i-au facut prizonieri pe politisti, dezarmandu-i.

2 martie 1992 - Republica Moldova devine membru ONU, ceea ce conduce la recunoasterea caracterului ilegal al auto-proclamatelor "republici" nistreana si gagauza.

Este ziua in care incepe razboiul, prin declansarea conflictului armat la Dubasari, printr-o diversiune a separatistilor, despre a carei pregatire se stia de multa vreme, dar pe care autoritatile statului moldovean nu au incercat s-o dezamorseze.

Comitetul executiv raional si toti politistii din Dubasari s-au retras in satul Cocieri, care a devenit un centru de rezistenta, aici refugiindu-se locuitori din satele vecine.

Gardistii au intrat in Cocieri, cu 2 blindate, deschizand foc fara avertisment asupra trecatorilor. Au fost impuscati doi tarani si o mama care mergea cu copilul de mana. taranii si politistii au reusit sa-si procure, fara incidente, armament de la o cazarma subordonata Armatei a 14-a.

Gardistii si cazacii vor bloca podurile de peste Nistru - de la Vadul lui Voda, Tighina, Camenca, Rabnita - constituind "posturi de control " cu cate un blindat; astfel de posturi vor fi create si pe soseaua Tiraspol-Dubasari si la barajul hidrocentralei Dubasari.

3 martie - au fost blocate caile de acces dinspre Chisinau spre Tighina, a fost blocata emisia radioteleviziunii nationale;

3 martie, orele 15, gardistii si cazacii ataca satul Cocieri, dar sunt respinsi; seara ajunge in sat o unitate de politie cu destinatie speciala, trimisa de la Chisinau, si care traversase Nistrul pe gheata.

Centrul de Presa al Fortelor Armate Unite ale CSI a dat un comunicat prin care afirma ca fortele armate moldovenesti au atacat un regiment de infanterie al apararii civile, dezarmand ofiterii si luand 70 automate si alte arme, si ca situatia seamana cu aceea din Karabah.

La 4 martie, orele 14, gardistii si cazacii patrund in satul Cosnita, atacand pe cei 15 politisti, nevoiti sa deschida focul.

Patru autocamioane Kamaz pline cu gardisti sunt trimise la Cocieri.

In zilele de 4 si 5 martie sosesc la Tiraspol, in ajutorul separatistilor 2500 cazaci; au loc inrolari masive in randul formatiunilor para-militare ale separatistilor.

6 martie - "Comitetul de aparare a republicii sovietice socialiste moldovenesti nistrene" a hotarat izolarea tuturor politistilor care nu au depus juramant de credinta fata de "republica"; in aceasta situatie erau 85 de politisti.

In noaptea de 12 - 13 martie, doi politisti de la postul Ursoaia de pe soseau Tighina - Causeni au fost atacati dintr-un camion - care transporta armament pentru separatistii gagauzi - pe care il oprisera pentru control; un politist a fost ranit, altul ucis.

La 13 martie, la Tighina, dupa desfiintarea sectiei moldovenesti de politie (singura institutie care mai reprezenta statul moldovean in oras), este inaugurata o sectie de politie subordonata secesionistilor, constituita ca o forma de putere sovietica; este infiintata o noua formatiune paramilitara ilegala.

13 martie - gardistii ataca politistii din Cosnita, ucigand unul si ranind mai multi; dimineata, 2 blindate ale gardistilor au deschis foc de mitraliera asupra satului.

14 martie: Gardistii si cazacii arunca in aer podurile de la Vadul lui Voda, de langa Dubasari, de pe soseau Chisinau - Volgograd. Pozitiile moldovenesti de langa Roghi sunt atacate, inregistrandu-se 15 morti;

In timpul noptii sunt atacate satele Cosnita si Gura Bacului - cu mine, grenade si rachete.

La 14 martie, "sovietul suprem al republicii" hataraste ca bancile din Transnistria sa inceteze operatiunile cu Moldova, si infiintarea unei comisii care sa preia sub control soselele si caile ferate ale "republicii".

La 15 martie, Smirnov semneaza un decret prin care se creeaza o comisie de stat pentru ocrotirea sociala a militarilor si persoanelor demobilizate, actiune menita a atrage de simpatia militarilor.

Tot la 15 martie, guvernul Moldovei face un apel catre gardisti, pentru depunerea armelor pana la data de 17 martie.

17 martie - Se semneaza un nou acord de incetare a focului, care va fi incalcat de catre gardisti pe 24 martie.

19 martie - Parlamentul Moldovei propun eun compromis, prezentand proiectul de a acorda Transnistrieie statutul de zona economica libera si o modificare a administratiei teritoriale.

24 martie - Se semneaza un nou acord de incetare a focului.

24 martie - se efectueaza un schimb de prizonieri: secesionistii elibereaza 11 persoane, moldovenii, 18.

28 martie - se instituie starea exceptionala cu incepere de la 28 martie, orele 20.

29 martie - premierul Muravski acorda un nou ultimatum secesionistilor, cerand depunerea armelor in termen de 2 zile.

31 martie - presedintele Snegur tremite o telegrama companiei moscovite de teelviziune Ostankino, protestand contra modului de prezenatre a conflictului, si alta telegrama maresalului Saposnikov,. protesatnd impotriva zborurilor avioanelor militare ale CSI la Tiraspol.

1 aprilie - Parlamentul Moldovei emite hotararea privind reglementarea pe cale pasnica a conflictului.

Diversiunea gagauza. Simultan cu primul incident armat din Transnistria, de la Cocieri, in ziua de 2 martie 1992, are loc unul la Vulcanesti, in zona gagauza. Trei membri ai garzii paramilitare gagauze au atacat cantina unei scoli; dupa ce au fost arestati , sectia de politie a fost invadata de 14 membri ai formatiunii, ce au cerut transferarea arestatilor la Bolgrad, oras aflat sub jurisdictie ucrainiana.

Dupa incidentele de la Dubasari si Cocieri, cazacii au cerut ocuparea Sectiei de politie din Tighina; orasul era sub asediu; sectia de politie ramasese singura institutie care mai reprezenta statul moldovean la Tighina. Dar gardistii arestau patrulele moldovenesti de politie sau le inscenau diversiuni, neutralizandu-i, practic activitatea; infractorii sunt eliberati, orasul ramanand la discretia totala a raufacatorilor, gardistilor si cazacilor.

La 3 martie au fost blocate caile de acces dinspre Chisinau, a fost blocata emisia radioteleviziunii nationale;

La 13 martie este inaugurata o sectie de politie subordonata secesionistilor, constituita ca o forma de putere sovietica si este infiintata o noua formatiune paramilitara ilegala.

20 martie 1992 La reuniunea CSCE de la Helsinki, se creeaza un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din: Moldova, Romania, Rusia, Ucraina.

Atacuri asupra populatiei civile Toate localitatile din Transnistria, ramase fara politie, au ajuns la cheremul cazacilor, gardistilor si delincventilor, de obieci beti mereu, care atacau, jefuiau, violau, bateau si torturau populatia romaneasca.

7 martie - Gurie Popa, primarul din Parata (Dubasari) , a fost atacat in casa de un grup de gardisti si cazaci care, dupa ce au tras rafale automate asupra casei, l-au batut si batjocorit.

Inginerul sef, Grigore Bulat a fost batut cu salbaticie.

Luna aprilie marcheaza implicarea fatisa a Rusiei si Armatei a 14-a rusa de partea separatistilor; intentiile clare ale Rusiei sunt de a pastra Tighina drept cap de pod.

1 aprilie: politia moldoveneasca incearca liberarea orasului Tighina, controlat de secesionisti; cad in lupta 8 politisti.

2 aprilie, gen. Netkacev, comandantul Armatei a 14-a adreseaza un ultimatum presedintelui Snegur, cerand ca fortele moldovenesti sa se indeparteze la 15 km de Tighina.

2 aprilie - pe aeroportul militar Chisnau se semneaza un acord de incetare a focului, intre primul ministru al Moldovei, Muravschi, presedintele "sovietului suprem", Maracuta si comandantul Armatei a 14-a rusa, Netkacev.

2 aprilie - Departamentul de Stat al Statelor Unite da o declaratie prin care se pronunta impotriva unei interventii militare din afara, apreciind admirabila putere de retinere a guvernului Moldovei. Departamentul de Stata cerea insistent fortelor separatiste trasnistrene continuarea negocierilor cu Republica Moldova.

Acordul va fi respectat numai de partea moldoveneasca, politistii primind ordin sa nu deschida focul si sa nu riposteze.

In schimb, toata luna aprilie vor avea loc atacuri in zonele: Tighina, Phreba - Cocieri, Cosnita - Dorotkaia, Pohreba - Roghi, Gradinita, Leontova, Varnita, Misovca, Bicioc, Chitcani; gardistii si cazacii lanseaza atacuri cu aruncatoare de mina, cu rachete, asupra localitatilor, a populatiei, a barajelor, releelor de televiziune, posturilor de radio; sunt minate soselele si drumurile, este bombardata soseaua Tighina - Chisinau. Apar lunetistii, care lichideaza incomozii. Lipsit de fortele de ordine, orasul Tighina ramane la discretia infractorilor: crime, jafuri, talharii - sunt la ordinea zilei.

Doua proiecte de protocol redactate de autoritatile moldovene sunt respinse de fortele separatiste, care trimit proiectul lor, semnat de comandantul armatei ruse de ocupatie, prin care cer ca Tighina sa fie controlata exclusiv de armata rusa.

5 aprilie In orasul Tighina intra 20 de blindate ale armatei ruse, avand arborate drapelele Federatiei Ruse.

In aceeasi zi, Rutkoi, vicepresedintele Federatiei Ruse, insotit de doi generali si un deputat, vine in Trasnistria vizitand unitati ale Armatei a 14-a si propunind ca aceasta armata sa capete statut de trupe ONU.

In paralel, continua tratativele cvadripartite dintre ministrii de externe ai Moldovei, Romaniei, Rusiei si Ucrainei incepute la 23 martie; la 2 aprilie, o noua reuniune de experti elaboreaza recomandari referitoare la neadmiterea implicarii cetatenilor statelor straine si prevenirea incidentelor armate.

la 6 aprilie, are loc reuniunea ministrilor de externe, ce vor da publicitatii o declaratie prin care ce se pronunta impotriva implicarii in conflict a Armatei a 4-a, pentru mentinerea ordinei de drept de catre autoritatile moldovenesti pe tot teritoriul republicii, pentru excluderea accesului civililor la armament, si pentru incetarea focului incepand din 7 aprilie.

14-17 aprilie, semnarea protocolului grupului de lucru pentru stabilizarea situatiei in Tighina: dezarmarea formatiunilor para-militare, deminarea zonei, asigurarea ordinii de catre politia moldoveneasca si militia separatista.

17 aprilie, la Chisinau are loc o noua reuniune cvadripartita la care se adopta statutul comisiei mixte pentru controlul respectarii incetarii focului, stabilindu-se un numar de 400 observatori care sa supravegheze linia ce separa politia moldoveneasca de fortele rebele pe o lungine de 262 Km.
S-a hotarat dezarmarea fortelor paramilitare, repatrierea mercenarilor, accelerarea investigatiilor procuraturii asupra actiunilor ciminale din zona.
Pana la 15 mai, numai observatori din Moldova si Romania ajunsesera in zona pentru supraveghere.

Incetarea focului va deveni efectiva la Tighina de-abia din 20 aprilie.

In luna mai, au loc mai multe intruniri ale comisiei bilaterale Moldova -separatisti, sabotate deseori de atacuri ale fortelor militare separatiste asupra localitatilor, podurilor, soselelor, posturilor de radio.

La 4 mai, la Gura Bicului se semneaza un protocol privind retragerea formatiunilor armate, dar in timpul noaptii, separatistii vor arunca in aer podul de peste Nistru.

La 6 si 7 mai, este atacat cu rachete postul de politie de la Cocieri.
In perioada 8 - 18 mai au loc atacuri asupra locuitorilor si posturilor de politie de la Cocieri, Cosnita, Gura Bicului, Dragalina, Dubasari-Pod, Roghi.

Inca din luna aprilie, incepe retragerea unor efective de cazaci, de care chiar separatistii voiau sa se debaraseze, dat fiind caracterul indisciplinat si turbulent al acestora. In paralel, apar noi formatiuni paramilitare, ca Beretele Negre, sosesc din Ucraina, memebri ai armatei ucrainiene de autoaparare.


Victor Bârsan, Masacrul Inocentilor, Bucuresti, 1993
GID-Romania.com
Implicarea Armatei a 14-a

Pana la jumatatea lunii martie, Armatei a 14-a, prin comandantul sau, generalul Iuri Netkacev, si-a pastrat neutralitatea rezistand presiunilor separatistilor.

Dupa apelul facut de guvernul Moldovei, la 15 martie, catre gardisti, pentru depunerea armelor pana la data de 17 martie, Armata a 14-a rusa, isi manifesta tot mai deschis pozitia de sprjinre a separatismului trasnistrean.

La 1 aprilie, Eltin semneaza decretul prin care Armatei a 14-a trece sub jurisdictia Rusiei. Este momentul care marcheaza agresiune aRusiei asupra Moldovei. (Victor Barsan, Masacrul inocentilor, Buc, 1993, p.64-65)

"Oricit nu s-ar fi straduit Rusia sa se ascunda dupa un paravan inselator, implicarea Fortelor Armate ale Rusiei in acest conflict armat este demonstrata. Doar citeva detalii semnificative.

La 26 martie 1992 din U/M nr. 72431 din Ribnita pe pozitiile gardistilor de la Dubasari au fost transportate 200 lazi cu munitii pentru arme-automat, tip Kalasnikov si 400 obuze, calibrul 150 mm.

La 29 martie din U/M 72431 (depozitul de la Colbasna) au fost aduse pe linia 200 arme-automat, tip Kalasnikov, aruncatoare de mine, tip AGS. La 21 aprilie in batalionul de reparatie a Armatei a 14-a erau pregatite pentru a fi indreptate 40 de tancuri pe linia intii la Dubasari, echipajele fiind formate doar din ofiteri si subofiteri ai acestei unitati militare.

Prin dispozitia ministrului rus al apararii, Pavel Graciov, din 19 mai 1992, adresata conducerii Armatei a 14-a se specifica: "Avind in vedere ca Transnistria este pamint rusesc si situatia de acolo s-a agravat, trebuie sa-l aparam cu toate mijloacele si pe toate caile. Pentru aceasta, va ordon:

1. Sa fie completate din rezervele pentru mobilizare unitatile militare ale Armatei a 14-a, dislocate pe teritoriul Transnistriei.

2. Sa se aduca in stare de pregatire totala de lupta toate unitatile militare.

3. Sa fie deblocate toate unitatile militare, pentru a face posibila deplasarea tehnicii de lupta". La 20-22 mai 1992, la Dubasari a fost adusa o baterie de aruncatoare de mine, calibru 122 mm, trei tunuri "D-30" "Rapira". La 21 mai, prin ordinul generalului Netkaciov, comandantul Armatei a 14-a, s-a declansat plasarea tehnicii grele pe front. Astfel, din Regimentul 183 s-au deplasat pe front 10 tancuri "T-64" si 11 TAB-uri. La 22 mai de pe aerodromul Tiraspol pe pozitiile gardistilor si cazacilor au fost aduse alte 3 TAB-uri. Din Divizia 59 IM au plecat spre front 6 camioane militare tip KamaZ, si 6 auto ZIL, pline cu armament.

La 20 mai, dintr-o lovitura de aruncator de grenade, a fost incendiata masina blindata din dotarea Armatei a 14-a, avind echipajul format din urmatoarea componenta: lt. Major Anatol Zimanov, sergentul Fiodor Cerneavski (1969), sergentul Serghei Dirojan (1973) si Dumitru Paerele (1973). La 21 mai pozitiile noastre au fost atacate de 6 tancuri "T-64" si "T-72", unul din ele fiind distruse.

------

La 19 mai, cand se credea ca procesul de normalizare avanseaza, izbucneste din nou criza, declansata de un ordin trimis de gen. Graciov, ministrul apararii al Federatiei Ruse, generalului Netkacev, comandantul Armatei a 14-a ruse. Ordinul prevedea ca in vederea apararii Transnistriei, care e pamant rusesc, sa fie completate din rezervele pentru mobilizare, siu sda fie pregatite pentru lupta toate unitatile militare ale armatei a 14-a.
O inscenare facuta la Dubasari, va furniza unitatilor Armatei a 14-a ruse pretextul de a iesi din cazarmi si de a ocupa pozitii de lupta alaturi de gardisti; au loc atacuri violente pana pe 26 mai.

19 mai - unitati de tancuri si artilerie parasesc garnizoana Tiraspol indreptandu-se spre Dubasari si alaturandu-se gardistilor. Cu cele 10 tancuri, 11 tanchete, 6 tunuri, 3 arme antitanc, 6 aruncatoare de grenada, 63 pistoale automate, 21 masini blindate si 9 masini militare - vor fi declansate atacuri la Cosnita, Cocieri, Corjevo, Holercani, Malovata, Ustia, Zolonceni. (din raionul Dubasari).

Garnizoana Tiraspol va mai trimite 22 tancuri spre Dubasari, 5 spre Dnestrovsk; alte zeci de tancuri, blindate, tunuri, lansatoare de grenada vor fi amplasate de catre Armata a 14-a in jurul localitatilor; sunt atacate cu predilectie autobuzele, pentru a provoca cat mai multe victime. Sunt ucisi copii, femei gravide, etc.

La protestele presedintelui Snegur fata de agresiunea armatei ruse, Kremlinul raspunde, conform traditiei, ca armata nu destabilizeaza.

21 mai- Smirnov da un decret prin care Armata a 14-a trece in subordinea "republicii nistrene"; concomitent, se fac apeluri pentru mobilizarea partiala a rezervistilor;

In aceeasi zi, aterizeaza la Tiraspol un avion cu 600 cazaci de pe Don. La Moscova si Sank Petersburg se formeaza batalioane de voluntari.
Se creeaza batalionul de militie Dnestr, in componenta caruia vor intra multi delincventi, care vor teroriza zona Dubasari.

Departamentul de Stat al USA si-a exprimat imediat ingrijorarea fata de implicarea Armatei a 14-a in luptele din regiune.

In prima jumatate a lunii iunie se remarca o intensificare a atacurilor gardistilor si cazacilor la Tighina, Cocieri, Cosnita, Corjevo, Dubasari, Dorotcaia, Pohreba. Se fac incorporari in formatiunile separatiste, se fac transferuri de armament de la Armata a 14-a catre separatisti; "republica nistreana" isi creeaza serviciul de graniceri, in care se vor inrola cazaci din zona Marii Negre.

Terorizarea populatiei moldovene din Transnistria continua, sunt arestate personalitati din Frontul Popular sub acuzatia de terorism: Ilie Ilascu, Stefan Uratu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco.

La Grigoriopol apare grupul Delfin, format din puscariasi eliberati, care va teroriza populatia. Teroare si crima vor fi si la Slobozia, unde vor avea loc multe executii in noapte.

Conducerea Republicii Moldova devine tot mai concilianta fata de separatisti. Intre timp, autoritatile ruse continue sa prezinte denaturat situatia din Transnistria acuzand Moldova de agresiune, de incercare de exterminare sistematica a populatiei slave, iar Romania de livrari de armament catre Moldova.

La Tighina, situatia devine exploziva; politistii moldoveni sunt atacati si ucisi de gardisti, sunt puse la cale mai multe inscenari si provocari, care vor tensiona situatia la maximum. In urma unei astfel de inscenari, in dupa amiaza zilei de 19 iunie, va fi declansat un nou conflict armat ; peste 1200 de gardisti si cazaci vor ataca unitatea de politie a orasului; rachetele Alazan aruncate asupra postului vor ajunge si asupra gradinitei de copii aflata in apropiere. Noaptea tarziu sosesc politisti si voluntari dinspre Varnita pentru ajutorarea politistilor asediati. Vor mai ajunge si alte forte moldovenesti, astfel ca, in dimineata de 20 iunie, orasul era in mare parte sub control moldovenesc. Tancuri grele ale Armatei a 14-a forteaza podul spre Tighina, dar vor fi oprite de fortele moldovene. Fortele separatiste continua tragerile asupra orasului.
Incepe un razboi in toata puterea cuvantului, orasul Tighina fiind bombardat si atacat cu armamante greu. In acelasi timp sunt atacate si alte localitati: Dubasari, Cocieri, Dorotcaia, Cosnita. Populatia civila este pur si simplu masacrata.

Podul de peste Nistru va fi ocupat de gardisti, dupa atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar orasul va fi invadat de armata si de fortele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14- va adresa presedintelui Snegur un ultimantum prin care cere ca fortele moldovene sa inceteze agresiunea, in caz contrar, armata trecand la atac. Insemna razboi declarat al Rusiei contra Moldovei.

In perioada 20- 25 iunie continua invadarea orasului Tighina de catre tancurile armatei ruse, cu steagurile Rusiei. Orasul este bombardat de catre separatisti. In toata aceasta situatie, Eltin acuza tot Moldova de agresiune armata amenintand ca vor fi obligati sa riposteze .

In fata reactiilor neconcludente ale autoritatilor moldovene, sute de voluntari din Transnistria vor veni la Chisinau cerand arme pentru a lupta contra rebelilor; au manifestat si in fata ambasadei ruse.

Agresiunea armatei ruse asupra Tighinei s-a soldat, pana in dimineata de 22 iunie, cu 200 morti, 300 raniti; bombardamentele au distrus fabrici, relee de comunicatii, locuinte. Presedintele Federatie Ruse agresoare, Eltin , refuza orice contact telefonic cu Snegur, asigurand ca va continua agresiunea. Noi atacuri si invazii continua determinand un exod in masa al populatiei civile.

Accente, nr.36, 14 martie 2002, A fost razboi acum 10 ani
Victor Bârsan, Masacrul Inocentilor, Bucuresti, 1993
GID-Romania.com
Atrocitati şi acte teroriste împotriva românilor

Invatatoarea Maria Gherasim Isaicul, din satul Cocieri, care pleca si se întorcea de la scoala purtand cu ea, tricolorul, a fost ucisa, intr-o noapte, si aruncata in fantana.

Langa Cosnita, 18 politisti au fost incercuiti si facuti prizonieri; s-a gasit ulterior cadavrul locotent-colonelului Mihai Morari.

17 martie, Cocieri - gardistii declanseaza atacul;

in zona Dubasari - Grigoriopol, s-a tras cu mitraliere de mare calivru si cu rachete Alazan; au fost victime.

la Cosnita - atac violent al unui grup de 600 gardisti si cazaci sprijiniti de 12 unitati de tehnica blindata.

2 martie 1992 Gardistii au intrat in Cocieri, cu 2 blindate, deschizand foc fara avertisment asupra trecatorilor. Au fost impuscati doi tarani si o mama care mergea cu copilul de mana.

3 aprilie - un grup de gardisti ataca o masina care in care se aflau 4 politisti si un civil, impuscandu-i mortal; cele 5 cadavre au ars in automobilul incendiat.

9 aprilie, gardistii mitraliza un autobuz cu locuitori ai satului Stefan Voda omarand o persoana si ranind alte 5;

in noaptea de 18 - 19 aprilie, gardistii trag intr-o ambulanta si intr-un autobuz de calatori.

19 martie - gardistii trag asupra unui automobil pe soseau Dubasari - Cosnita, omorand o femeie si ranind grav 2 barbati.

Mărturii ale supravieţuitorilor

fragment din declaratia colonelului Kravcenko, luat prizonier in luptele de la Tighina:
Am vazut cum Kostenko, impreuna cu niste soldati, l-au batut pe politistul Valentin Purice, care cazuse prizonier. L-au batut cu pumnii, cu picioarele, cu patul armei.
Apoi l-au batut in picioare de viu pe o cruce de scindura. Kostenko era beat. Isi batea joc de Purice, arzindu-l cu stelutele de la epoleti incinse in foc, pe care i le infigea in cap.
Valentin Purice era viu. Apoi l-au aruncat in Nistru."
(cadavrul politistului Valentin Purice, ucis la 29 martie, a fost scos din Nistru 2 aprilie)
(Victor Barsan, Masacrul inocentilor, Bucuresti, 1993)

Marturiile Tamarei Barcari, locuitoare a orasului Dubasari:
In Dubasari, gardistii-smirnovisti omoara oamenii, arunca in aer casele. Au fost omorati Alexei Cojocari, Olga Dorofeev, Elizaveta Mosneaga, Mihail Agatiev si multi altii. Foarte multi au disparut fara urme.

Marturiile unei locuitoare din Corjova, Dubasari, refugiata in satul Mascauti, pe malul drept al Nistrului:
La 28 iunie 1992, asupra satului Mascauti au fost lansate rachete de pe malul stang al Nistrului. Au fost omorate patru femei si un barbat. Noua persoane au fost ranite.

Marturiile Tatianei Vicol, refugiata din satul Varnita, din apropierea orasului Tighina:
Gardistii smirnovisti au ridicat mai multi oameni din sat si nu se stie nimic despre ei. Unul dintre acestia, Ion Cara, luat impreuna cu ceilalti, a fost gasit mort.

Marturiile unui grup de refugiate din satul Cocieri, raionul Dubasari, din partea carora semneaza T. Tanasiev, M. Slisarciuc, H. Popov s. a., in total 38 persoane:
In noaptea de 2 spre 3 martie, in satul Cocieri, gardistii-smirnovisti i-au omorat pe Alexandru Lukianov, Mihai Nour, Alexei Gazea, au ranit-o pe Zinaida Burcovschi. Au fost schiloditi Ion Mitcul si Alexei Graciun.

Claudia Ursu, refugiata din satul Corjova, raionul Dubasari, povestea in 1992:
La sfarsitul lunii martie, intr-o duminica, gardistii-smirnovisti l-au luat pe Grigore Besleaga care se intorcea de la fratele sau. Rudele l-au gasit mort tocmai miercuri, la morga, unde fusese adus dintr-o groapa de scurgere a deseurilor de la grajdul de vite. Expertiza a stabilit ca Besleaga a fost aruncat in groapa de viu.

In noaptea spre 21 iunie 1992, in satul Corjova, Dubasari, au fost ucisi miseleste de catre gardisti, in propriile ograzi, Olga Dorofeev si Nicolai Lupulov, sotii Alexei si Maria Dorofeev, a fost impuscat Nicolae Cotofan, care incercase sa le ia apararea. Vecinii, sotii Viscovschi, au iesit la strigatul de moarte pentru a le lua apararea. Atunci banditii au intrat la ei si, in fata parintilor, au violat-o pe fiica lor de 13 ani. In aceeasi casa se afla si prietena ei, de 9 ani. Si ea a fost violata. Mama ultimei, Galina Gatcan, s-a pornit spre postul de politie pentru a cere ajutor, dar a fost impuscata din spate. Doua cadavre schingiuite au fost duse la Tiraspol pentru a fi demonstrate publicului "drept consecinte ale crimelor savarsite de Moldova".

21 iunie 1992, in satul Corjova, a fost ucis Alexandru Todirca. Victima a fost inmormantata in gradina, la fel ca si taica-sau, omorat mai devreme. Cimitirul satului era minat.

Claudia U., locuitoare a satului Corjova:
La 20 mai, strazile satului Corjova erau pline de gardisti care intrau prin ograzile oamenilor, amenintand barbatii. Au intrat si in ograda tatalui meu, au spart usa de la intrare. L-au batut pe tata, David Ursu, apoi l-au dus in subsol si l-au impuscat. Dar asta nu le-a fost deajuns, au mai dat foc casei. Nu inteleg nici pana azi de ce le-a trebuit viata unui batran de 68 de ani?

In aprilie, o cunostinta de-a mea, Ion, se ducea in oras dupa lapte. L-au luat gardistii si disparut a fost. Sotia lui a cerut autoritatilor sa-i dea macar trupul pentru ca sa-l ingroape… L-a gasit la morga, intr-un sac de polietilena, cu tot cu pamant. Mainile si picioarele ii erau legate, abdomenul i-a fost spintecat, apoi cusut cu ata de calt.

Marturiile Angelei J., refugiata din satul Corjova:
In 1992, sotul a plecat ca voluntar in satul Cocieri. Eu am ramas acasa cu doi copii. Peste doua saptamani, gardistii au aflat ca barbatul meu este voluntar si au inceput sa ne caute. Ne-am ascuns in subsol la niste oameni straini. In noaptea urmatoare am trecut Nistrul cu inca o familie urmarita. Peste o luna, sotul ne-a adus o veste ingrozitoare. Ca sa se razbune pe noi, gardistii ne-au incendiat casa. Cineva a incercat sa salveze cateva lucruri din locuinta, dar a fost impuscat. Majoritatea oamenilor din sat au fost evacuati.

Marturiile Nataliei V., locuitoare a satului Varnita:
La 19 iunie 1992, in centrul Tighinei au inceput impuscaturile. A doua zi, asupra orasului au fost lansate rachete. A murit foarte multa lume. Femeile si copii stateau in subsoluri. Nu aveau nici mancare, nici apa. Afara nu indrazneau sa se arate. Cand o femeie cu prunc a indraznit sa iasa, gardistii au impuscat-o, lasand doar copilul in viata. Cazacii omorau oameni nevinovati. La 20 iunie, un helicopter a tras o ploaie de gloante de-asupra satului Varnita.

Marturiile Tatianei V., refugiata din Varnita:
Gardistii au deschis focul din arme grele. Oamenii au fost raniti, unii au disparut fara urma, iar casele lor au fost daramate. In urma atacurilor au fost afectate si edificiile de interes social.

Margareta Rusu
Pe data de 6 aprilie 1992, am plecat de acasa, din orasul Tighina, ca sa-mi duc copiii intr-un sat vecin, deoarece la noi gardistii impuscau in stanga si dreapta. Cand am iesit din casa, am intalnit vreo 9 gardisti inarmati. Mi-am dus copiii in sat, iar noaptea i-am spus sotului ca o sa innoptez la Chisinau, ca era periculos sa ma intorc acasa. La Chisinau am ajuns pe la ora 19 si, de cum am intrat pe usa, a sunat telefonul. Era sotul meu care mi-a spus ca gardistii au intrat in apartamentul nostru si au tras din arme, ciuruind peretii, perdelele, vesela. A doua zi dis-de-dimineata, m-am intors la Tighina. Am gasit usa de la casa batuta in cuie. Cand a venit sotul, care dormise la prieteni, am fortat usa si am vazut un tablou oribil. Am vrut sa plec sa-mi fac dreptate la organizatia unde se adunau gardistii si cazacii veniti de pe aiurea. Cunoscutii mi-au spus insa ca e periculos sa merg acolo pentru ca o sa ma ucida.

Sotia lui Stefan Guzun
Pe data de 2 iunie 1992, a fost arestat un grup de cetateni care luptau activ pentru procesul de renastere nationala in Transnistria. Un caz concret este familia mea, Guzun, care a fost amenintata cu moartea prin telefon, iar la radio si in presa locala a fost anuntata adresa noastra de acasa, crainicul radioului Tiraspol intrebandu-se: "Cat o sa-i mai suportam pe acesti oameni?! Trebuie sa le punem capat!".

De doua ori au venit oameni de-ai lor si au rupt usa apartamentului nostru, amenintandu-ne ca ne vor ucide si isi vor bate joc de fiicele noastre. Cu o zi inainte de judecata, organele nelegitime din Tiraspol l-au arestat miseleste pe Stefan si l-au batut in mod barbar. Acest om a fost presedintele Asociatiei de lupta pentru drepturile omului. Cu o zi inainte de arest, Stefan, impreuna cu sotia lui Colvalschi care a disparut fara urme, a fost la inchisoarea smirnovista sa vada de nu este acolo. Chiar a doua zi, dupa arest, radioul si presa tiraspoleana transmiteau de patru ori pe zi ca vina celor arestati este dovedita. Organele nelegitime din Tiraspol isi bat joc de sotiile arestatilor prin aceea ca nu ne permit sa ne vedem sotii si sa le transmitem produse. Nu mai am puteri sa umblu din urma lor.

Banenco Eugenia, locuitoare din orasul Dubasari
Pana la 29 aprilie 1992, am locuit pe adresa indicata, impreuna cu sotul meu si cu cei trei copii. In noaptea spre 30 aprilie, la ora 1.00, a sunat cineva la usa. Sotul s-a ridicat din pat, s-a apropiat de usa si a intrebat cine este. Atunci a rasunat o impuscatura din pistol-automat. Toata magazia de cartuse a fost descarcata in el. A fost gaurit cu 28 de gloante. Cand am aprins lumina, m-am ingrozit. Sotul insangerat se zbatea intr-o baltoaca de sange si, in ochii copiilor speriati ce strigau de-asupra lui, a murit. Paretii erau ciuruiti de gloante, iar noi eram plini de sangele ce curgea din sotul meu. A fost o noapte ingrozitoare, mai ales pentru copiii mei, de 12 si 4 anisori. Ucigasul si-a descarcat arma si a plecat multumit ca a ramas cu un moldovean mai putin. As vrea sa citeasca toti aceste randuri si sa stie o lume intreaga ce pot face fratii nostri mai mari din Rusia si care este adevarata fata a politicii lor.

Victoria Bajura, locuitoare a satului Corjova, raionul Dubasari:
Vreau sa va comunic despre un fapt concret savarsit de gardisti. Intr-o noapte, ei au intrat la vecina Zubco Elizaveta, si-au batut joc de ea, dupa care au omorat-o si au dat foc la casa. Dimineata corpul ei a fost gasit in beci. Ce vina poarta aceasta femeie si fetita ei, care a ramas orfana?

Intr-o seara, gardistii umblau prin satul Corjova, luminand fiecare casa. Cautau pe cineva anume. Cand am auzit impuscaturi si strigatele vecinii Elena Cemortan, am fugit si ne-am ascuns. La un timp, am auzit o bubuitura. Dimineata, am vazut casa vecinei distrusa complet. Stapana casei ne-a povestit ca gardistii au intrat in ograda ei, au impuscat in casa si, crezand ca au omorat-o (ea se ascunsese in alta parte), au aprins ceva si au aruncat in fereastra.

Un copil din satul Roghi, raionul Dubasari:
Eu sunt o fetita de noua ani, martora la impuscaturile care au inceput la 2 martie si mai continua si azi. Impuscaturi din rachete "Alazani", aruncatoare de mine, obuze trase de-asupra satului nostru ne-au distrus si casa noastra. Vazand aceste strasnicii, am parasit satul si am fugit cu mamica si fratiorul mai mic pe drumul minat din doua parti, pe o cararusa ingusta intre viata si moarte. Am lasat livada cu roada bogata, casa distrusa, buneii batrani care cred ca nu au reusit sa fuga. Am plecat la Chisinau unde ni s-a acordat ajutor. Cat o sa mai continue aceasta nedreptate si unde sa ne intoarcem la iarna? Il intrebam pe Smirnov: De ce ne omoara neamul? De ce ne distruge? Cerem sa fie pedepsit dupa fapte! Rugam sa nu mai fie omorata atata lume nevinovata! Vrem sa ne intoarcem in satul natal! Vrem acasa! Vrem pace!

Un grup de refugiati din satul Roghi:
Aceasta scrisoare este scrisa din numele copiilor si a mamelor care se afla astazi intr-o situatie foarte grea. Locuim in satul Roghi, raionul Dubasari. Un sat frumos, asezat pe malul Nistrului, inconjurat de livezi si vii bogate. Dar acum, dusmanii care au navalit ne-au minat livezile, au sapat transee prin campii, ne-au ucis parintii, fratii si surorile. Din primele zile de lupta, in satul Roghi a fost omorat Vasile Gurez, tata a trei copii. Peste 40 de zile a fost ranita sotia sa si omorata fiica de 3 ani, un copil absolut nevinovat. Impreuna cu ea a fost ucis si un baiat de 14 ani. Dupa aceasta s-au speriat toti si se ascundeau prin beciuri, unde stateau saptamani intregi fara apa si mancare. Copiii cei mici s-au imbolnavit. Mai tarziu, ne-am refugiat la Chisinau, unde ni s-a oferit un loc de trai si o bucata de paine. Vrem acasa! Rugam conducerea sa ne ajute sa ne scoatem parintii de sub impuscaturi. Ce fel de inima au Smirnov, Marakuta, Karaman, Kitak? Sa fie blestemati de toti copiii lumii!


Ecaterina Malai, locuitoare a satului Varnita:
Pe data de 19 iunie, in centrul orasului Tighina au inceput impuscaturile. Timp de doua zile au murit foarte multi aparatori ai Republicii Moldova. Femeile cu copii mici stateau in subsoluri, fara apa si mancare. Una dintre ele a incercat sa iasa afara si a fost impuscata pe loc. La 20 iunie, pe de-asupra satului a trecut un helicopter care impusca in toate partile. Multi oameni nevinovati au murit atunci.

Un grup de refugiate din satul Cocieri:
Noi, un grup de cetatene refugiate din satul Cocieri suntem cazate in tabara de odihna "Izvoras" din satul Condrita. Am fost nevoite sa parasim locul de trai si de munca din cauza faradelegilor infaptuite de separatistii smirnovisti. Pe 2 martie, cand a inceput conflictul de pe Nistru, in satul nostru au fost nevoiti sa-si gaseasca adapost politistii sectiei raionale de politie din Dubasari, deoarece erau cautati de gardistii lui Smirnov. Politistii au venit anume la noi pentru ca satul nostru se impotrivea formarii republicii constitutionale nistrene, locuitorii lui pledand pentru o Moldova intregita, independenta si suverana. In seara zilei de 2 martie, in unitatea militara a Armatei a 14-a au patruns gardisti si cazaci si au impuscat in locuitorii satului. Langa unitatea militara au fost omorati trei oameni. Pe trei martie, dintr-o masina blindata cu gardisti s-a tras in lumea care mergea pe drum, venind de la lucru. Au fost raniti trei baieti din Cocieri. Au venit in ajutor organele de drept ale Moldovei si gardistii au fost alungati din sat.

Elena Guzun, locuitoare a satului Corjova, raionul Dubasari:
Politica de genocid fata de populatia bastinasa din raioanele din stanga Nistrului, promovata de liderii pro-comunisti de la Tiraspol, ne-a alungat de pe propriul pamant. Ne-am parasit casele si am luat drumul pribegiei. Dusmanii integritatii tarii au lichidat toate structurile constitutionale. Au creat asa-zisa garda formata din oameni inarmati din unitatea militara a Armatei a 14-a a Rusiei. In fruntea garzii se afla fostul colonel al Armatei Sovietice Stefan Chitac, participant activ la razboiul din Afganistan si evenimentele tragice din 1956 din Ungaria. Ne-au minat livezile in floare pana la cimitirele satului Corjova, r-nul Dubasari. Au ruinat podurile peste Nistru, ca sa nu ne putem refugia. Au ramas pamanturi neprelucrate. Cel mai mult au suferit moldovenii din raioanele Dubasari si Grigoriopol, care au votat pentru independenta si integritatea Moldovei. Vietile bastinasilor au fost strivite de cizma criminalilor de stat.


(din marturiile participantilor la actiunile de la Dubasari de la 13 decembrie, 1991 publicate in cartea "De ce?" a lui Mihai Belous).
"...13 decembrie. Ajungem la Dubasari sa eliberam sectia de politie care era inconjurata de gardisti, politistii de acolo fiind luati ostateci. In prealabil, am fost informati de Generalul Gamurari ca avem de trecut podul de la Dubasari unde se aflau doar 5-6 oameni si aceea neanarmati. La fata locului, ne-am ciocnit ca erau mai multi gardisti - vreo 18, foarte bine inarmati. Au oprit autobusul nostru, solicitand efectuarea verificarilor. Vazandu-i cum se apropie de noi, am deschis usile autobusului LAZ, in care ne aflam, iesind, in doua convoiuri afara, manifestandu-ne astfel, incat a fost posibil sa paralizam orice actiune din partea gardistilor. Astfel gardistii au fost urcati in autobusul de langa post si escortati in sectia de politie din orasul Criuleni, unde i-am dezarmat. Urmatoarea indicatie a fost sa ne deplasam la postul politiei rutiere de la Dubasari, pazit de gardisti. Ajungand la fata locului, am lasat autobusul in dreapta postului si am alergat sub balconul postului de politie, unde am dat peste alti baieti de-ai nostri din Brigada de politie cu destinate speciala, care, de asemenea primise ordinul sa elibereze postul de gardisti. Ne-au facut semn sa nu tragem in directia lor. Mai intr-o parte am vazut doi politisti de-ai nostri morti si unul ranit. Soferul a tras autobusul mai aproape de balcon. De la etajul doi al postului, gardistii au deschis foc asupra baietilor nostri, impuscand si in cei doi politisti morti. In forfoteala acestor impuscaturi, politistul Aurel Matei le-a spus colegilor de langa el, Misa Arnaut, Ion Luca ca "se duce inspre intrarea postului, unde se afla scara de incendiu". In cateva clipe, Aurel era deja pe acoperisul postului de unde le-a spus colegilor "sa nu traga inspre el". Mihai Arnaut a pornit sa se urce pe acoperis, urmandu-l pe Aurel. De atunci colegii nu l-au mai vazut viu. ...Aurel a fost cel care a deschis primele focuri, de pe acoperis inspre fereastra de la etajul doi a postului unde se aflau gardistii. Dupa ce a tras cateva rafale de foc in fereastra, din camera au inceput sa se auda strigate: Ne streleaite, mi zdaiomsea". Imediat au fost aruncate peste fereastra cinci automate. Gardistii au inceput sa coboare de la etajul doi al postului. Gardistii morti si raniti au fost incarcati intr-o masina blindata de-a lor, prizonierii au fost incarcati in autobusul LAZ si escortati la Criuleni. Se lumina de zi, iar noi pierdusem trei bravi baieti: Gheorghe Casu, Ghenadie Iablocichin, Valentin Mereniuc si Mihail Arnaut. In Mihai s-a tras in timp ce a dat sa se urce pe acoperis, fiind observat de gardsti. Aurel Matei a fost ranit in momentul cand se afla pe acoperisul postului


mărturii preluate din Ziarul de Garda:
Nr. 9, 23 septembrie 2004, Despre morti si cimitire minate
Nr. 10, 30 septembrie 2004, Gardistii au impuscat oameni nevinovati
Nr. 10, 30 septembrie 2004, Nopti de groaza
Nr. 12, 14 octombrie 2004, Smirnov blestemat de copii
Nr. 13, 21 octombrie 2004, Striviti de cizma criminalilor de stat
Nr. 21, 16 decembrie 2004, 13 decembrie - ziua primilor eroi
------------------------------------

Dupa alungarea politiei din Dubasari, la 2 martie, localitatea a ramas la discretia totala a gardistilor si cazacilor, care se laudau ca pentru moldoveni a fost pregatiat groapa de langa abator.

Soferul Grigore Besleaga a fost rapit intr-o noapte de catre separatisti; cadavrul lui a fost gasit in groapa de langa abatorul comunei, avand trupul plin de arsuri si pielea de pe cap jupuita.

Mihail Savin, invatator din Dubasari, a fost gasit ucis, schingiuit si cu urme de torturi.

Tot mort si cu trupul mutilat a fost gasit in groapa batranul Cojunari.

In noaptea de 29-30 aprilie a fost mitraliat prin usa Ion Bobeica, ucis in prezenta celor 3 copii minori.

In Tighina au avut loc multe crime, jafuri si violuri.


22 martie - La Molovata Noua, in urma atacurilor gardistilor, au fost raniti mai multi copii.

Noptile de 29-30 si 30-31 martie : 30 de cazaci ataca satele Lopatna si Jura de Sus, judetul Orhei; atacuri cu aruncatoare de mina, blindate si rachete Alazan asupra localitatilor Cosnita si Dorotkaia.

Kojenikov, anchetator la procuratura Dubasari, eset impuscat in cap si aruncat in Nistru.

3 aprilie - gardistii deschid focul asupra unui autoturism omorand 5 persoane; cadavrele au ars in automobilul incendiat.
Expertizele legiste demonstreaza utilizarea de arme neconventionale de catre gardisti.

GID-Romania.com
Victor Bârsan, Masacrul Inocentilor, Bucuresti, 1993
Bilanţul războiului

Au cazut in lupte 284 militari (cu cei morti in urma ranilor 364), 624 au fost raniti.
Si-au pierdut viata peste 600 de persoane civile (ziarul Adevarul Nistrean, 2001, 24 noiembrie, nr.84-85, pag.2).

Nimic, insa, nu se spune despre cazacii de pe Don, mercenarii si fostii puscariasi.

Din partea Republicii Moldova au cazut cu moarte de erou 324 de combatanti, raniti - 1180, inclusiv, colaboratori ai MAI - 90 morti, 579 raniti, din partea Armatei Nationale - 109 morti si 560 raniti. Au decedat 125 persoane civile si altele 41 au fost ranite. "

Accente, Nr. 36, 14 martie 2002 - A fost razboi, acum 10 ani

Redeşteptarea naţională a românilor basarabeni - dintre care o treime fuseseră exterminaţi de Stalin prin execuţii, foamete şi un lung "drum de oase prin Siberii" - a fost inăbuşită in sânge. Armata a 14-a rusă, detaşamente muncitoreşti, hoade de cazaci aduşi cu avioanele de pe Don, mercenari şi fosti puscariasi de drept comun au dezlănţuit teroarea de tip bolşevic asupra Transnistriei. Unităţi de tancuri, blindate, tunuri, lansatoare de grenadă au atacat sate, şcoli, grădiniţe de copii, instituţii, locuinţe, omorând la intâmplare civili lipsiţi de apărare.

Copii, bătrini, bărbaţi, femei sunt răpiţi, torturaţi cu sălbăticie, jupuiţi de vii, crucificaţi, arşi, impuşcaţi, aruncaţi in Nistru sau in fântâni; fetiţe de 6 ani sunt violate in fata părinţilor, dupa care sunt impuşcaţi cu toţii. Singura lor vină era aceea de se declara români, de a vorbi limba română, de a cinsti tricolorul cu cap de bour, de a se inchina Maicii Domnului, lui Eminescu, lui Ştefan cel Mare şi Sfânt!

Războiul din Transnistria a fost un război impotriva României, a românilor, a limbii romane şi a tricolorului!

Câteva sute de români şi-au dat viaţa pe altarul românismului, ca şi la Fântâna Albă, Lunca, Bălţi, ca şi in 28 iunie 1940! O Săptămână Roşie a neamului românesc lungă de două secole!
1991 - 2007: "Grupul Ilaşcu"

Luptătorii români transnistreni Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Tudor Popa şi Alexandru Lesko au fost arestaţi in iunie 1992, şi judecati ca "grupul Ilaşcu", de către un tribunal transnistrean, pentru acte de terorism.

Ilie Ilaşcu a fost ondamnat la moarte, Alexandru Lesco la 12 ani de inchisoare, iar Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa la 15 ani de inchisoare.

In urma presiunilor internaţionale, Ilie Ilaşcu a fost graţiat şi eliberat, după 9 ani de detenţie şi după ce a fost ales senator in Parlamentul Romaniei, pe listele partidului România Mare.

In 2004, la expirarea termenului de detenţie, a fost pus in libertate Alexandru Leşco. In acelaşi an, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a condamnat Republica Moldova şi Rusia in cazul Ilaşcu şi a cerut punerea in libertate a ultimilor doi membri ai grupului, aflaţi in detenţie in Transnistria. Autorităţile transnistrene nu s-au conformat insă, iar Federatia Rusa a susţinut că nu are cum să intervină in favoarea deţinuţilor.

La 2 iunie 2007 a fost pus in libertate, la expirarea termenului de detenţie, Andrei Ivantoc.

La 4 iunie 2007 a fost pus in libertate, la expirarea termenului de detenţie, Tudor Popa.
Dosarul transnistrean

Comentariu avocat (1).doc
Comentariu avocat (2).doc
Declaratia lui Ilascu
Desfasurator de presa 1994 - 1999 Grup Ilascu
Dosar de presa Date Proces
IntelMedia Group
Judecatorii CEDO in Rep. Moldova
Moldavia and Russian frontiers
Observatii GRM (rom)
Observatii Romania
Principale evenimente legate de Ilie Ilascu
Procesul Ilascu
Razboiul Date despre arestati
THE ILASCU TRIAL
Transnistria date militare
Transnistria geopolitica Observator Militar
Transnistria rolul geopolitic
Patriarhul României şi războiul secret pentru Basarabia
Tudor Iovu, Poduri de Foc (Razboiul din Transnistria)
1992 - Razboiul din Transnistria

1992 - Razboiul din Transnistria

1992 - Razboiul din Transnistria

1992 - Razboiul din Transnistria

1992 - Razboiul din Transnistria

1992 - Razboiul din Transnistria

1992 - Razboiul din Transnistria

1992 - Razboiul din Transnistria

1992 - Razboiul din Transnistria


fotografii: Tudor Iovu
Poduri de foc

Louis Vuitton Outlet Louis Vuitton Outlet Louis Vuitton Outlet Cheap Jordans Louis Vuitton Outlet christian louboutin outlet Louis Vuitton Outlet Cheap NFL Jerseys cheap jordans Cheap NFL Jerseys hermes replica Moncler Femme Pas Cher Moncler Pas Cher Moncler Pas Cher