Semnificaţia numelui Basarabia
   Până la 1812
   1812 - 1916
   1917 - 1918
   Agresiunea bolşevică
   1919 - 1939
   1940 - Crucificarea României
   1941
   Deportări, foamete, gulag
   1944 - 1989
   Directivele NKVD
   Insula Şerpilor
   Dupa 1990
   Războiul din Transnistria
  Home



   Insula Serpilor, pamant romanesc

   Tezaurul Romaniei de la Moscova

   SOSGeorgia
12 septembrie 1944: Convenţia de Armistiţiu cu URSS

România trece de partea aliaţilor; 14 divizii române, în total 150.000 soldaţi români, retraşi din Moldova după 26 august 1944, îi petreceau pe nemţi pe un front de 120 km.

Fără să respecte armistiţiul , armata sovietica i-a făcut prizonieri pe cei 150.000 soldaţi de soldaţii români, alături de nemţi. Au fost deţinuţi ilegal, fără a putea fi consideraţi nici măcar legal prizonieri de război, de vreme ce nu mai erau inamici.

România pierduse deja 80.000 de ostaşi în război.
1944 - Jaful ocupaţiei sovietice

Năvălite în ţară după 23 august 1944, hoardele ocupanţilor sovietici s-au comăportat cu aceeaşi barbarie ca a ocupanţilor turci şi tătari din evul mediu.

Între 23 august şi 12 septembrie 1944, dată la care a fost semnat armistiţiul, armatele sovietice au făcut prizonieri între 130.000 - 160.000 de militari români şi au scos din ţară bunuri în valoare de 2 miliarde de dolari americani.

În perioada 23 august - 31 decembrie 1944, Inspectoratul de jandarmi Iaşi a constatat pe teritoriul a 6 judeţe, Bacău, Fălciu, Iaşi, Neamţ, Roman şi Vaslui, următoarele fapte ale soldaţilor sovietici: 61 de agresiuni contra jandarmilor soldate cu 3 morţi, 3399 devastări, 10.065 vehicule confiscate, 97.360 animale confiscate, dintre care 8.169 cai, 10.452 boi şi vaci, 60.864 oi, 7.615 porci şi 10.220 păsări, 35.000 de tone de cereale luate, 110 persoane ucise şi 53 grav rănite.

La începutul lunii octombrie 1944, dorind să-şi stabilească o bază militară la Craiova cu scopul de a sprijini armata populară de eliberare a Iugoslaviei, sovieticii au luat drastice măsuri, printre care şi confiscarea unor bunuri materiale.

Astfel, la 12 octombrie, Ivan A. Serov, comisar adjunct al Afacerilor Interne al URSS, raporta lui Lavrenti P. Beria, comisarul poporului pentru Afacerile Interne al URSS, că, din ordinul sovieticilor, Siguranţa română a arestat în total 55 de persoane cu orientări antisovietice, printre care se numărau comandantul garnizoanei române, locotenent-colonel Buzia, prefectul judeţului, general de divizie în rezervă Petrescu, directorul biroului Siguranţei, Pârvulescu, şeful poliţiei, Vlasia, primarul oraşului, general de divizie în retragere Popescu.

De asemenea, fuseseră ridicate şi predate 90 de arme de foc cu ţevi ghintuite, peste 800 de aparate de radio, fuseseră sechestrate 12 automobile deţinute ilegal, 17 camioane de producţie sovietică aflate la dispoziţia unităţilor române, fuseseră retrase din circulaţia oraşului Craiova şi expediate la Odesa 7 troleibuze, 7 tramvaie, stâlpi de fontă, cablu electric şi statui de bronz luate de români din URSS.

În oraş au fost desfăşuraţi 2.000 de ostaşi din trupele N.K.V.D., plasaţi în zonele principale, pentru introducerea regimului militar sever, iar 250 de soldaţi formau rezerva de intervenţie în cazuri speciale.

De fapt, Comisia Aliată (Sovietică) de Control din România, condusă de mareşalul Rodion I. Malinovski şi având ca locţiitori, pe rând, pe generalul-locotenent V.P. Vinogradov şi pe generalul-colonel Ivan Z. Susaikov, a devenit organul de conducere sovietică în România, adevărata deţinătoare a puterii în ţară.

Această poziţie a fost consolidată din punct de vedere militar prin reducerea forţelor poliţiei române, la 2 octombrie 1944, de la 18.000 la 12.000 de oameni, iar la 26 octombrie şi a armatei române din interior, de la 13 divizii complete la 3 divizii cu efectiv redus, în total 10.000 de oameni.

De asemenea, efectivele de grăniceri şi jandarmi au fost reduse de la 74.086 la 58.018 oameni. În ansamblu, forţele armate române au fost reduse, de la 419.000 de oameni în mai 1945, la doar 136.000 de oameni în decembrie 1947.

În schimb, numărul trupelor sovietice staţionate în România a crescut de la 80.000, la 8 mai 1945, la 615.000, la 1 martie 1946. Deşi, treptat, numărul lor a scăzut (400.000 la 1 iunie 1946 şi 240.000 la 1 noiembrie 1946), ele au reprezentat elementul esenţial în desfăşurarea evenimentelor politice şi de altă natură ce au avut loc în ţara noastră.

Sovieticii, prin intermediul P.C.d.R., devenit Partidul Comunist Român la conferinţa din octombrie 1945, au introdus în România sistemul comunist cu ideologia sa, după care au transformat ţara într-o anexă a imperiului lor.

---
Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 29
Comunizarea şi distrugerea României de către Uniunea Sovietică

Începuturile comunizării: 23 august 1944 - 30 decembrie 1947

6 martie 1945 - comuniştii, cu sprijinului politic, diplomatic şi militar sovietic, preiau puterea executivă, instaurând guvernul dr. Petru Groza

19 noiembrie 1946 - prin falsificării alegerilor, comuniştii preiau puterii legislative

30 decembrie 1947, abdicarea regelui Mihai I şi proclamarea Republicii Populare Române - România este îngropată total de Uniunea Sovietică

Toate partidele politice au fost eliminate, ultimul dintre ele, Partidul Social-Democrat, fiind înghiţit de comunişti la congresul de fuziune din 21 - 23 februarie 1948, în urma căruia a rezultat Partidul Muncitoresc Român, denumire sub care se va ascunde Partidul Comunist până în vara lui 1965.

Poliţia, Jandarmeria, Siguranţa generală, Serviciul Special de Informaţii au fost infiltrate de sovietici care, după 6 martie 1945, înfiinţează Brigada Mobilă Specială, embrionul viitoarei Securităţi, şi declanşează o represiune generală nemaiîntâlnită în istoria ţării, represiune ce va dura aproape două decenii şi va schimba faţa României.

Fiecare pas politic spre comunism s-a reflectat şi în domeniul economiei. Astfel, la câteva zile de la instalare, guvernul Petru Groza a efectuat reforma agrară din 23 martie 1945 prin care au fost expropriate 1.468.000 ha, din care 1.109.000 au fost date în proprietate ţăranilor, iar restul au fost trecute la rezerva de stat.

Cu ocazia reformei s-au confiscat 3130 tractoare, 1276 pluguri de tractor, 682 locomobile, 1274 batoze pentru cereale, 1031 secerători-legători, 1100 secerători simple şi a fost desfiinţată clasa moşierimii.

"După victoria" în alegerile din 19 noiembrie 1946, puterea comunistă a etatizat Banca Naţională, la 1 ianuarie 1947, după care, la 15 august al aceluiaşi an, a efectuat o reformă monetară prin care erau deposedaţi toţi proprietarii de capital.

În acei ani, pe lângă obligaţiile economice pe care România le avea faţă de URSS ca urmare a convenţiei de armistiţiu din 12 septembrie 1944, puterea comunistă a înfeudat ţara şi mai mult faţă de interesele sovietice.

8 mai 1945 - este semnat un acord comercial cu Uniunea Sovietică prin care se înfiinţau sovromurile. Pe această cale au luat fiinţă Sovrompetrol, Sovromtransport, Sovrommetal, Societatea de transporturi aeriene româno-sovietice T.A.R.S., Sovromlemn, Banca Sovieto-Română, Societatea Anonimă Sovrombanc.

Timp de aproape un deceniu, până la desfiinţarea lor între 1954 şi 1956, aceste sovromuri au fost principala modalitate prin care Uniunea Sovietică a exploatat economic România, aproape întregul surplus economic al ţării luând calea Răsăritului.

În 1947 situaţia economică a României era dezastruoasă, la aceasta adăugându-se despăgubirile pe care le avea de plătit faţă de URSS şi care se ridicau la 1.195 milioane dolari, dintre care 75 milioane pentru întreţinerea armatelor, 300 milioane despăgubiri propriu-zise, 470 milioane restituiri, 200 milioane reîntregiri în drepturi şi 50 milioane cu alte destinaţii.

Această nemiloasă exploatare la care era supusă România s-a reflectat dureros în nivelul de trai al populaţiei.

Astfel, indicele preţurilor în Bucureşti a crescut de la 100 în 1943 la 2.712 în martie 1945, deci de peste 27 de ori, iar în 1946 preţul cărnii a crescut cu 400%, al cartofilor cu 800%, al pâinii şi al fasolei cu 1000%.

După proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, a urmat asaltul comuniştilor asupra societăţii româneşti, vizând realizarea modelului sovietic.

11 iunie 1948: naţionalizarea principalelor întreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurări şi de transport

1 iulie 1948: s-a instituit planificarea centralizată a economiei

3 august 1948: s-a reorganizat învăţământul după model sovietic

7 octombrie 1948: au fost create staţiunile de maşini şi tractoare în agricultură - S.M.T.

2 martie 1949: au fost expropriate moşiile de 50 de hectare rămase în urma reformei agrare din 23 martie 1945, cu o suprafaţă totală de 342.319 ha,

3- 5 martie 1949: s-a hotărât începerea colectivizării agriculturii

2 aprilie 1949: s-au naţionalizat farmaciile

30 august 1948: se înfiinţează Securitatea

23 ianuarie 1949: se înfiinţează miliţia

17 februarie 1949: se înfiinţează trupele de securitate

s-a declanşat o represiune fără precedent împotriva poporului român (fenomenul Piteşti, canalul Dunăre-Marea Neagră),

20 aprilie 1950: a fost naţionalizată o mare parte a fondului de locuinţe

30 mai 1950: s-a introdus munca forţată prin noul Cod al Muncii

23 iulie 1950: s-a realizat o nouă împărţire teritorial-administrativă a ţării în regiuni şi raioane

noiembrie 1948 - mai 1950: a fost epurat Partidul Muncitoresc Român, fiind excluşi peste 192.000 de membri

1948 şi 1952: au fost adoptate două Constituţii ale R.P.R. după model sovietic

---
Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 29
Şantaj la Transilvania

După 1944 - un rol important în desfăşurarea evenimentelor din România l-a avut Transilvania de nord-vest, teritoriu pe care sovieticii, cum ei înşişi o recunosc, l-au folosit ca pe un mijloc de presiune şi şantaj asupra guvernelor de la Bucureşti, până la 6 martie 1945.

Astfel, la 26 decembrie 1944, A.J. Lavrentiev, comisarul poporului pentru Afaceri Externe al R.S.S.F. Ruse, îi scria lui Vâşinski, arătându-i că, la cererea guvernului român de a se introduce administraţia românească în Transilvania de Nord, guvernul sovietic a declarat, prin Comisia Aliată de Control, că problema termenului şi modalităţilor de instalare în Transilvania de nord a organelor administrative româneşti se află într-o legătură indisolubilă cu problema îndeplinirii Convenţiei de armistiţiu.

În concepţia lui Lavrentiev şi, prin urmare, a autorităţilor sovietice "... problema remiterii către România a Transilvaniei de Nord trebuie să servească drept cea mai importantă pârghie pentru influenţarea guvernului român, nu numai în domeniul îndeplinirii obligaţiilor economice din Convenţia de armistiţiu, dar şi în domeniul promovării politicii sale interne şi externe".

Semnificativ în ceea ce priveşte acest obiectiv al politicii sovietice în România este răspunsul pe care l-au dat comuniştii români, principalii lui beneficiari. Exponenţii Frontului Naţional Democrat din nordul Transilvaniei, organizaţie creată de comunişti la 12 octombrie 1944, au manifestat o clară tendinţă de transformare a zonei într-o autonomie, tendinţă care ar fi dus la ruperea acestui teritoriu din trupul ţării.

---
Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 29
10 februarie 1947: Tratatul de pace de la Paris

1989 - revolutia romana anticomunista

1917 - revolutia bolsevica


Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completăm noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!
Păstorel Teodoreanu



Soldat rus, soldat rus.
Te-au ridicat atât de sus.
Ca să te vadă popoarele.
Sau fiindcă-ţi put picioarele!
Păstorel Teodoreanu, Statuii ostaşului sovietic



Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun:
Tunul - rus
Şi rusul - tun!
Păstorel Teodoreanu