Louboutin Pas Cher louboutin soldes louboutin homme Louboutin Pas Cher louboutin homme louboutin soldes
   Semnificaţia numelui Basarabia
   Până la 1812
   1812 - 1916
   1917 - 1918
   Agresiunea bolşevică
   1919 - 1939
   1940 - Crucificarea României
   1941
   Deportări, foamete, gulag
   1944 - 1989
   Directivele NKVD
   Insula Şerpilor
   Dupa 1990
   Războiul din Transnistria
  Home



   Insula Serpilor, pamant romanesc

   Tezaurul Romaniei de la Moscova

   SOSGeorgia
7 / 8 februarie 1941: Masacrul de la Lunca

Peste 300 de bucovineni au fost ucişi in timp ce incercau sa treacă graniţa in România.
1 aprile 1941: Masacrul de la Fântâna Albă

un grup de peste 16 mii de bucovineni, bătrani, bărbaţi, dar şi femei sau copii din Pătrăuţii de sus şi Pătrăuţii de jos, Cupca, Suceveni, Priscăreni, Carapciuc sau Iordaneşti, au pornit - cu icoane, prapuri si cruce din cetină - prin padurea Camencii spre Fântâna Albă. Aproape de noua frontieră, la Varniţa, satul Fântâna Albă, grănicerii sovietici îi aşteptau ascunşi în pădure; au tras din plin, încontinuu, secerând mii de vieţi; supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia, unul câte unul. Puţini au scăpat atunci.

In final, i-au aruncat pe toţi, bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morţi sau muribunzi - în gropi comune. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul in acele gropi.
22 iunie 1941: Eliberarea Basarabiei

"OSTAŞI, Vă ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roţu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre. [...]

Să luptati pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori.

Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru.

OSTAŞI, Izbanda va fi a noastră. La luptă. Cu Dumnezeu înainte!" - Ordinul de zi al comandantului Ion Antonescu

Peste 71.000 de militari români au căzut în Războiul de Reântregire a Ţării, pornit în zorii zilei de 22 iunie 1941 şi sfârşit tragic la 23 august 1944, act ce a trimis în lagărele de exterminare sovietice 114.000 militari români, facuţi prizonieri de război ai Armatei Roşii

Conform arhivelor militare, numai în perioada 22 iunie-15 iulie 1941, s-au înregistrat 2.320 morţi, 7.962 răniţi şi 3.492 dispăruţi. După 33 zile de război, intreaga Basarabie şi Bucovina de nord erau eliberate.

Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941 al Comandantului frontului româno-german avea urmatorul conţinut: "Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la Răsărit s-a terminat. Din Carpaţi şi până la mare suntem din nou stăpâni peste hotarele străbune".

In retragerea din Basarabia, armata rusă va aplica tactica distrugerii totale: 42 biserici, 28 şcoli, 32 localuri ale unor instituţii publice, 79 ale autorităţilor au fost dinamitate.

Caz unic in istorie: dinamitarea cimitirelor militare romanesti de catre sovietici - o barbarie care se cere CUNOSCUTĂ, AMENDATĂ, FACUTĂ PUBLICĂ IN CERCURI CÂT MAI LARGI
Batalia de la Tiganca

"Sub numele de «Batalia de la Tiganca» se intelege ansamblul luptelor grele date de Corpul 5 Armata Roman in intervalul de la 22 iunie pana la 16 iulie, cu partea culminanta intre 4 si 12 iulie, pentru fortarea liniei Prutului in sectorul Falciu-Bogdanesti si cucerirea zonei fortificate de pe malul opus al raului, cu centrul tactic in satul Tiganca. (...) Sectorul era bine aparat de rusi; probabil ca in planul strategiei sovietice aici era proiectatul ax de patrundere in Moldova. Configuratia geografica a regiunii de atac era nefavorabila pentru romani.(...) Tot sectorul rus era impanzit de linii de rezistenta, alcatuind un sistem de intarituri de tipul asa-numitelor «cazemate improvizate» sau «adaposturi intarite»". Citim, de asemenea, ca avantajul asezarii strategice a sovieticilor era amplificat de caracterul mlastinos al luncii Prutului, care ingreuna foarte mult deplasarea in teren a trupelor romane. In opinia istoricului a contat mult si conceptia de lupta a comandantilor romani, care au dat semnalul trecerii Prutului pe 22 iunie 1941. "Conceptia comandantului Corpului 5 Armata Roman de a da in acest loc atat de dezavantajos o batalie de fortare a trecerii Prutului, sub focul inamicului, a fost criticata de tehnicienii militari ca fiind o greseala grava. S-au adaugat la aceasta greseala de conceptie si altele in executarea operatiei, printre care si defectuosul dispozitiv al artileriei cu chesoanele si caii printre piese. Toate acestea au concurat sa faca din batalia de la Tiganca o operatie foarte costisitoare in vieti omenesti". (Constantin Kiritescu - "Romania in al II-lea razboi mondial" )

Trecerea Prutului si impingerea rusilor catre Nistru (19 iulie 1941) au costat scump: martori ai evenimentelor spun ca, de atatia morti cazuti in albia raului, apele Prutului au iesit pe camp, iar trupele romane ramasesera fara ofiteri, acestia fiind ucisi de focul inamic. Au cazut mii de ostasi romani. A fost cea mai mare jertfa a Armatei Române.

"Se trăgea nebuneşte. Soldaţii cădeau ca seceraţi. Apa Prutului era roşie de atâta sânge. La mici distanţe, pe Prut se formaseră poduri din trupurile ostaşilor români împuşcaţi de sovietici. Pentru că era în mijlocul verii, aerul din împrejurimi era îmbâcsit cu putoare de cadavre..."

Cruzimea sovietica a depasit orice imaginatie. "La 27 iunie, compania locotenentului Ştefan Luncaşu executase o incursiune la est de Prut, în zona localităţii Hănăşeni (circa 10 km sud de Leova). Compania a intrat într-o ambuscadă şi toţi ostaşii, chiar cei răniţi au fost ucişi până la unul. Comandantului companiei i s-a retezat capul, care a fost înfipt în baioneta unei arme aşezată vertical, cu patul îngropat în pământ. Capul nefericitului ofiţer a fost îndreptat cu faţa spre noi, inamicul vrând prin aceasta să ne înfricoşeze…" (General de brigadă (r) Ion St. Dăscăleseu, pe front locotenent, comandantul companiei de comandă a Regimentului 2/9 vânători gardă din Divizia L gardă).

Eroii neamului au fost inhumati, la gramada, in gropi comune: la Cania, Iepureni si Stoianovka. "Îi aduceau cu căruţele de pe deal, recruţii au făcut tranşee şi puneau câte trei rânduri de soldaţi - un rând de corpuri, o foaie de cort şi-apoi var, alt rând de soldaţi şi tot aşa - o parte cu capul la vale, altă parte, la deal." Dupa indepartarea frontului, s-a imprejmuit un cimitir, s-au plantat cruci si s-a inaltat un monument. Cele din Iepureni si Stoianovka au fost profanate in perioada regimului bolsevic. Pe mormintele lor, autoritatile sovietice au ridicat o ferma de vaci , care a fost lovită de fulger şi a ars, pe urmă a fost o fermă de porci şi-acum e o stână de oi.

La Stoianovka, unde locuiesc bulgari, stramutati pe acele pamanturi imediat dupa 1900, exista 14 gropi comune, in care odihnesc (dupa unele estimari) aproximativ 12.000 de soldati. Atunci, in 1941, soldatii au fost ingropati, dar "Apoi, in '44, nu? Bulgarii din Stoianovka o netezit cu tractorul si o facut acolo ferma de porci"; azi e o stana de oi.

Parintele Nifon Ilie si parintele Casian, veniti de la Manastirea Neamtului, locuiesc de cativa ani intr-un vagon de marfa, la marginea satului, hotarati sa nu plece pana cand nu vor amenaja cimitirul, in ciuda opozitiei furibunde a bulgarilor. Părintele Nifon doarme într-un sicriu şi le explică vizitatorilor de ce o face: "Ei n-au putut să doarmă în unul de ăsta, au fost aruncaţi ca animalele în gropi. Ca drept creştin, am spus: îmi iubesc morţii şi vreau să mă rog pentru ei. Când plouă, bagă oile şi se face de nu putem trece, e numai noroi. Dacă vreţi, luăm un hârleţ şi vă arătăm cum scoatem oasele, sunt la suprafaţa pământului. Nu plecăm de aici, că strigă aceia ca să-i ajutăm. Dacă n-or striga ei, o să strige pietrele, norii".

La Cania, soldatii au fost ingropati intr-o imensa groapa comuna, lunga de vreo suta de metri si lata de vreo 40, in care au fost aruncati, de-a valma, cateva mii de ostasi romani pe cite 3 randuri, acoperiti cu var.

Cu 7 ani in urma, Mitropolia Basarabiei a deschis prima parohie si a fost sfintit locul pentru ridicarea primei biserici de pe aceste meleaguri, cu hramul Sfantului Dumitru si al Tuturor Sfintilor Romani.

Mitropolia Basarabiei, bazandu-se si pe sprijinul Patriarhiei Romane, a luat initiativa de a ridica o catedrala a carei piatra de temelie a fost pusa in anul 2000.

La 19 Octombrie 2003, un sobor de preoti ai Mitropoliei Basarabiei, in frunte cu IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop de Chisinau, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor, si PS Casian Craciun, Episcop al Dunarii de Jos, precum si Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, au sfintit piatra de temelie a viitoarei Biserici-Mauzoleu din localitate.

Numita deja "Catedrala Oaselor", va fi inaltata cu sprijinul integral al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de peste Hotare din cadrul Guvernului României. Subsolul bisericii va fi o necropola, in care vor fi aduse osemintele ostasilor cazuti.
Dupa zidirea locasului, se mai intentioneaza constructia unui complex muzeistic, unde, pe lespezi de piatra, vor fi gravate numele celor care s-au jertfit pentru libertate.

Preotul paroh din Cania, Vasile Burduja, din Tiganestii lui Petre P. Carp, din judetul Iasi, se zbate din 1993 pentru ridicarea acestui sfant locas; venit ca preot paroh, in 1994 i s-a ridicat viza fiind alungat de auttoritati; de atunci, sta cu viza turistica pe care si-o prelungeste la 90 zile.

O mentiune aparte pentru domnul Neculai Popa, care s-a implicat cu toata fiinta in actiunea de cinstire a eroilor neamului.

la 25 Octombrie 2004 - ZIUA ARMATEI ROMANE, pe Dealul Martirilor de la Tiganca-Basarabia s-a sfintit Troita adusa din inima Ardealului, de Asociatia Culturala "România din inima mea" din Bistrita-Nasaud, reprezentata de ziaristul Florin Sasarman, troita pe care a fost scrisa inscriptia: "Libertatea se cucereşte cu jertfă de sânge. Din partea românilor cu suflet". (GID)

22 iunie 1941: Eliberarea Basarabiei

22 iunie 1941: Eliberarea Basarabiei

22 iunie 1941: Eliberarea Basarabiei

22 iunie 1941: Eliberarea Basarabiei

22 iunie 1941: Eliberarea Basarabiei
Din pădurea-ndoliată, peste sârma cea ghimpată
Sute de făclii veghează, buciume spre cer vibrează...
Cu icoane si cu prapuri, cu odoare vechi de veacuri
Românaşii se pornescu dinspre Crasna lui Motrescu...
Neiubită... Nenuntită... De străini batjocorită...
Ştefan tace si se miră... Bucovina cea martiră!
Mihai PREPELIŢĂ, Bucovina cea martiră