Semnificaţia numelui Basarabia
   Până la 1812
   1812 - 1916
   1917 - 1918
   Agresiunea bolşevică
   1919 - 1939
   1940 - Crucificarea României
   1941
   Deportări, foamete, gulag
   1944 - 1989
   Directivele NKVD
   Insula Şerpilor
   Dupa 1990
   Războiul din Transnistria
  Home



   Insula Serpilor, pamant romanesc

   Tezaurul Romaniei de la Moscova

   SOSGeorgia
1940:

Ca urmare a Pactului de neagresiune Hitler-Stalin şi a Protocolului secret, la 26 iunie 1940 URSS adresa României un ultimatum prin care cerea "inapoierea cu orice preţ" a Basarabiei şi cedarea părţii de nord a Bucovinei. La 28 iunie, orele 11, guvernul român comunica acceptarea dictatului, cerând sovieticilor prelungirea termenului de evacuare, de patru zile incepând cu data de 28 iunie 1940; sovieticii fixează finalul retragerii pentru 3 iulie 1940, ora 14.00, ora Moscovei.

Comisarul Afacerilor Străine, Molotov la 26 iunie 1940:
"În 1918, Romînia, profitând de slăbiciunea militară a Rusiei, a desprins din Uniunea Sovietică (Rusia), o parte din teritoriul său, Basarabia, atentând în acest fel la unitatea seculară dintre Ucraina şi Basarabia, populată în principal de ucraineni"

Pe lângă Basarabia şi Nordul Bucovinei, la 29 iunie, tancurile ruseşti acupă abuziv şi Ţinutul Herţa. In total, 3.776.309 locuitori şi o suprafaţă de 50.762 km2 din trupul României au fost lăsate pradă furiei oarbe a hoardelor ruseşti.

Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, nordul şi sudul Basarabiei au fost încorporate, de către Stalin, RSS Ucrainene; RSSA Moldovenească - ce făcea deja parte din componenţa URSS - a fost împărţită in două: o parte a fost incorporată Ucrainei, cealaltă a fost alipită restului Basarabiei anexate, constituind RSSA Moldovenească, la data de 2 august 1940. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuti, prin alipirea părţii de nord a Bucovinei cu Ţinutul Herţa şi cu cea mai mare parte a judeţului Hotin (Khotyn) din Basarabia.

Imediat dupa ocupaţie a inceput exterminarea românilor: arestaţ, împuşcaţi, torturaţi, deportaţi în Siberia, supuşi foametei provocată de regimul bolşevic. Intre 1940 şi 1950, conform recensămintelor oficiale efectuate de autorităţile ruseşti, o treime din populaţia românească a dispărut; de la 3.200.000 in 1940, au mai rămas doar 2.229.000 in 1950.
Ocupaţia bolşevică - în Săptămâna Roşie de Paul Goma:

Prima perioadă de teroare sub conducerea «patrulelor de autoapărare»: evacuarea: 28 iunie - 3 iulie 1940:

A doua perioadă : de la 3 iulie la sfârşitul lunii august 1940:
- Preluarea administraţiei de către funcţionari aduşi din Rusia;
- înlocuirea «patrulelor de revoluţionari locali (sic)» cu «truditori NKVD profesionişti»;
- arestarea tuturor persoanelor suspecte, în primul rând a oamenilor politici, mai ales a celor din Sfatul Ţării care militaseră pentru unirea Basarabiei cu România din 1917, foşti ofiţeri în Armata Albă, funcţionari civili şi militari - aceştia au fost transferaţI pentru mai multă siguranţă la Tiraspol, pe malul stâng al Nistrului, pretextînd că nu mai era loc la Chişinău".

"în această perioadă au fost confiscate aparatele de radio şi introdusă radioficarea.

"S-au înfiinţat organizaţii de partid în toate localităţile.

"Colectivizarea s-a făcut fără opoziţie: ţăranii erau atât de terorizaţi, traumatizaţi de brutalitatea ocupaţiei şi au «consimţit»".

- au atacat şcoala românească, europeană, impunînd şcoala sovietică, prin discreditarea familiei, a respectului faţă de profesori(«Mama voastră: Uniunea Sovietică, Tatăl vostru: Tovarăşul Stalin!»), promovînd-încurajînd denunţul, lepădarea de părinţi după modelul Pavlik Morozov;

- au atacat cartea: au ridicat din biblioteci, de la particulari şi au ars toate volumele «tipărite cu litere burgheze, monarhiste, naţionaliste, faşiste» (citeşte: latine); cele tolerate au fost "epurate".
Rezultat - în învăţământ:
- şcoli de rang secundar, la Chişinău: 25 ruseşti, 17 «moldoveneşti», 5 evreieşti";
- facultăţi: la Chişinău şi la Cernăuţi - de filologiepedagogie însă numai în ucraineană şi în rusă. Facultăţi tehnice: numai în afara «republicii», cu precădere în Ucraina; aceeaşi politică şi cu şcolile de meserii: adolescenţii care doreau să înveţe o meserie, după un examen de limbă rusă, erau trimişI la şcoli-internat în Ucraina".

"La 1 ianuarie 1941 s-a anunţat: alfabetul latin a fost interzis, înlocuit cu cel chirilic".

Fabricarea "linghii maldavineşti" (limbii moldoveneşti) din arhaisme, din rusisme, din "adaptarea" rusismelor şi eliminarea tuturor neologismelor franceze - dar nu şi germane!

"Biserica a fost interzisă în faza a doua (1 ianuarie 1941), însă preoţii, călugării, credincioşii au fost agresaţi din primele momente ale regimului sovietic. Evreii au fost în majoritate zdrobitoare alcătuitorii Brigăzilor de Propagandă Antireligioasă ("S.V.P"). Ei pătrundeau în catedrale, în biserici, în mănăstiri, chiar în timpul slujbei religioase, cu drapele roşii, cu şepcile pe cap, urlînd: «Moarte popilor! Jos opiul noroadelor!!», după care treceau la devastări: doborau, spărgeau icoanele, le mâzgăleau cu vopsea - nu de puţine ori cu scârnăvie - scoteau ochii sfinţilor; uneori, pe dosul lor lipeau portretul lui Stalin. Intrau în altar, se îmbrăcau cu veşmintele preoţeşti - şi, cu pumnul ridicat, cântau Internaţionala. Scuipau crucile, urinau în faţa altarului - credincioşii nu îndrăzneau să se opună: în uşă se aflau NKVD-işti înarmaţi, gata să intervină. Au pângărit, au ars cărţile de cult, precum şi cele din bibliotecile parohiale, episcopale, mitropolitane.

Au percheziţionat locuinţele, confiscînd, distrugînd icoane, crucifixuri, biblii. Lăcaşurile de rugăciune au fost prefăcute în cluburi, magazii, grajduri. Paraclisul Palatului Mitropolitan a fost amenajat în sală de spectacole a Palatului Pionierilor. Capelele din cazărmi: în magazii, grajduri. O bisericuţă din portul Ismail în magazie, iar o capelă militară din Cetatea Hotinului - în latrină.
Tinerii evrei din Brigăzile Antireligioase perturbau, fluierînd, huiduind cortegiile funebre…

48 preoţi deportaţi, ucişi, dispăruţi între 1940-1941; siliţi să fugă în iulie 1941, ruşii au vrut să-i împuşte, dar evreii au impus "pedeapsa focului": au incendiat penitenciarul, cu arestaţii în celule.

In groapa comună din curtea sediului NKVD Orhei au fost găsite cadavre cu chipurile arse cu vitriol, imposibil de identificat.

"închisoarea: până la 15 februarie 1941: arestate 48.000 persoane".

"Deportarea : fără judecată - «pe bază de listă»;
"a) capi de familie
"b) familii întregi

"Pe vagoane scria: «Tren cuprinzînd muncitori români care au fugit din România de sub jugul boerilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori!»"

Numărul deportaţilor nu se cunoaşte cu precizie. Se crede că cel puţin 300.000 persoane.

In locul lor au fost aduşi cca 200.000 de nemoldoveni.

Planul de deportări fusese pus la punct mult timp înainte de ocuparea Basarabiei şi a Bucovinei.
Scopul: desnaţionalizarea.

"în toamna anului 1941 unităţi ale Armatei române au descoperit, lângă Odessa, un tren de marfă: în fiecare vagon (din cele 22) câte 40-60 persoane împuşcate prin pereţii de lemn [Doar acest tren a cuprins 1.000 victime]. Adulţi, femei, copii - fuseseră arestaţi şi trimişi în Siberia cu câteva zile înainte de izbucnirea războiului…"

"«Rezolvarea şomajului» (deportarea mascată) prin «deplasare benevolă»:
"- până în septembrie 1940 «trimişi în URSS» [din Teritoriile Ocupate]: 135.000 muncitori;
"- în octombrie-noiembrie: 19.200
"- în decembrie: 27.000
"Aceştia erau «trimişi liberi»".

"Asasinatul individual, colectiv:
"- arestaţii mai puţin periculoşi erau deportaţi;
"- periculoşii erau asasinaţi pe loc, după ce, sub tortură, li se zmulgeau scrisori care trebuiau să pară expediate din… Siberia.

"- la Chişinău, execuţiile: în beciul sediului NKVD din str. Viilor nr. 97. în septembrie 1941 [la trei luni după liberare] au fost descoperite 87 cadavre, dintre care 15 într-o groapă comună
- mâini, picioare legate;

"- la Ismail: sediul NKVD, subsolul imobilului din str. G-l Văitoianu: 6 cadavre (5 bărbaţi, o femeie), mâini legate la spate;

"- la Cetatea Albă: 19 aprilie 1942 - 19 cadavre;

"La Cernăuţi: înainte de 22 iunie 1941 sovieticii «arestaseră prea mulţi, nu-i mai puteau transporta; i-au legat, i-au aşezat cu faţa în jos, au trecut cu tancurile peste ei»;

"Orchestra simfonică a Basarabiei fusese surprinsă de cedare într-un turneu de concerte prin ţară. S-a întors în 3 iulie [1940]. în gara Chişinău toţi muzicienii au fost suiţi în camioane, duşi, în Valea Morii, lângă Orhei şi împuşcaţi";

"După izbucnirea războiului: la Sorotov, au fost executaţI 15.000 ostatici şi prizonieri români ca represalii pentru împuşcarea ostaticilor evrei după explozia Comandamentului de la Odessa."

După o statistică sumară alcătuită de români la sfârşitul anului 1941: în intervalul de 12 luni - între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941 - au fost asasinate sau au murit sub tortură cca 30.000 de persoaae


Deportari : 13 spre 14 iunie 1941 "în noaptea de 13 spre 14 iunie 1941 (joi spre vineri) a început deportarea masivă a Basarabenilor şi a Bucovinenilor. Circa 200.000 (unii contestă cifra astfel: «Numai 100.000!») oameni au fost deportaţi în Siberia". "«într-un sfert de oră să fiţi gata!»

"De acasă erau urcaţi în camioane militare. La gară, în tren, câte 60-70 persoane în fiecare vagon (de marfă). "Pe vagoane scria: «Emigranţi voluntari»". 3)

"Au fost deportaţi şi evrei - numai dintre cei foarte bogaţi ori sionişti; au fost şi câteva cazuri de 'membri ai partidului culacilor'" (PNţ) şi ai "partidului fascist liberal" (PNL). "în judeţele din Sudul Basarabiei, trecute la Ucraina, nu au fost despărţite familiile; în RSSM: bărbaţii duşi separat în lagăre de muncă forţată, familiile în Siberia".


"Direct-responsabili de teroarea din Basarabia - între 28 iunie 1940-22 iunie 1941:

"Serov - înalt comisar NKVD al… RSS Ucrainene;

"Dmitrenko, înalt comisar NKVD al RSS M(old)"

"Gog(o)lidze - reprezentantul NKVD al lui Stalin [a fost executat odată cu Beria - ce târziu, ce târziu!];

"Nasedkin, şeful Gulagului pe întreaga Uniune Sovietică [în luna mai 1941 Nasedkin definitivase planul de deportări masive
din Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia şi Bucovina de Nord];

"Borodin - prim-secretar al PCM…" Bilanţul unui an de "putere sovietică":

- arestarea, deportarea, asasinarea a peste 300.000 români, reprezentînd 12,23% din populaţie - după revenirea sovieticilor, în 1944, numărul victimelor avea să urce la valori terifiante, atingînd în 1953 peste o treime (33%) din totalul populaţiei Basarabiei.
(Paul Goma, "Săptămâna Roşie", pg. 249-257; http://paulgoma.free.fr)
Vinerea Patimilor României Mari:

"E Vinerea Patimilor României Mari! Sfârşitu-s-a! Ceea ce generaţii intregi au luptat, au sângerat, au muncit, s-a risipit, s-a distrus şi s-a năruit. Este oare de crezut aceasta, ca in câteva ceasuri să se prăbuşească o provincie, să se răpească milioane de oameni şi să se sfârşească o religie creştină de două mii de ani?"
-- Pr. Paul Mihail, Chişinău, 28 iunie 1940

"A doua Vinere a Patimilor României. Prin arbitrajul de la Viena, Germania şi Italia au impărţit Ardealul între România şi Ungaria. Politica revizionistă a Ungariei a reuşit să intunece dreptatea românească"
-- Pr. Paul Mihail, Iaşi, 20 august 1940

"A treia Vinere a Patimilor. S-a semnat acordul de la Craiova, prin care România cedează Bulgariei Cadrilaterul. [...] Dumnezeule, apără Biserica şi Pacea!"
-- Pr. Paul Mihail, Iaşi, 6 septembrie 1940

1940 - crucificarea Romaniei
La Siret Mănăstioara,
Stau soldaţii grămăjoară
Şi se uita in a lor ţaăa
Unde au fost ei astă vară.

Şi tot caută cu amar
Unde-au lucrat in zadar.
Măi române, măi creştine
Fă-n lume să fie bine
Şi scoate de aici duşmanul
Că ne prăpădeşte neamul.

Ne invaţă tot ruseşte
Ca sa uităm româneşte
La Cernăuţi temniţa-i plină
Cu creştini care suspină.

Foaie verde de sub rouă
Ne-au rupt Bucovina-n două
Dumnezeu să le platească
C-au rupt ţara românească
Şi-am ramas negri străini
Ca şi graul printre spini
Cu ce Doamne ţi-am greşit
C-asa rău ne-ai pedepsit.
Cu ce Doamne ţi-am stricat
C-asa rău ne-ai blestemat.
Ing. Teodor Simionescu, Cantec aparut in comuna romaneasca Voloca si raspandit in toate satele romanesti din Nordul Bucovine



Din Bugeac până ’n Hotin,
bubă neagră si venin.
Din Orhei până’n liman,
junghi şi ţeapă de catran.
Cerul supt, cu şolduri slabe,
stă’ntr’o rână pe cocioabe.
Zarea zace ’nvineţită
ca o piele tăbăcită.
Mlaştinile, în pustie,
fumegă otravă vie.
Putrezi, racii si răspării
pe sub secetele ţării.

Luna pare ştreang si cange, -
soarele, pe picioroange...
Iese Foamea’n drum oloagă,
răşchirată pe mârţoagă,
si cum horcăe, beteagă,
la oblânc, într’o dăsagă,
sună numai căpăţâni
si ciolane de rumâni.

Iese Foamea’n drum jegoasă,
luna-i stă pe umeri coasă.
Când rânjeste,
pârjoleste,
si când geme,
ca’n blesteme,
vine molima - strigoiul -
ca să joace tontoroiul.

In amurg, ’naintea porţii,
văduvele-si chiamă morţii.
La răspântii, ca besmeteci,
plâng orfanii, trenţe, peteci,
umbre de sperietori
pentru corbi si pentru ciori.
La răscruci,
bătrâni năuci
scuipă scrum, oftează tuci,
îsi fac cruci
si trec năluci...

Gem căruţe spre Tighina
cu oftica si neghina.

Foame... pielea stă pe oase
ca o scoarţă viermănoasă.
Foame... pântecul se suge,
prins de şiră cu belciuge.
Foame... cleiul mâinilor
lins de limba câinilor.

Apele din Cogâlnic
înghit stârvuri de calic,
dar la praznic venetic
joacă luna din buric...

Ghiare lacome, de ciumă,
prind oftatul şi-l sugrumă,
si pe drumuri lungi de brumă
smulg troiţele din humă.
Sub harapnice cu sfârcuri
cad bisericile’n smârcuri.
Strâmb, prin şanţuri cu nămoale,
numai cântecul de jale
mai cutează să rămâie
împăiat ca o momâie...
Peste viaţă, peste ţară,
boleşniţa ca o fiară,
iar de-a lungul si de-a latul
veneticii ca bubatul...

Uite, ghiara hrăpăreaţă
cum ne’nfulecă din viaţă,
si ne fură soarele,
sângele, hambarele,
ziua, dimineţile,
cerul si fâneţile, -
si ne lasă,
si ne lasă
numai foame si pucioasă
si luna rânjind, cleioasă,
lângă geam proptită’n coasă...
Radu Gyr, Basarabie robită, 1940



"E Vinerea Patimilor României Mari! Sfârşitu-s-a! Ceea ce generaţii intregi au luptat, au sângerat, au muncit, s-a risipit, s-a distrus şi s-a năruit. Este oare de crezut aceasta, ca in câteva ceasuri să se prăbuşească o provincie, să se răpească milioane de oameni şi să se sfârşească o religie creştină de două mii de ani?"
Pr. Paul Mihail, Chişinău, 28 iunie 1940

"A doua Vinere a Patimilor României. Prin arbitrajul de la Viena, Germania şi Italia au impărţit Ardealul între România şi Ungaria. Politica revizionistă a Ungariei a reuşit să intunece dreptatea românească"
Pr. Paul Mihail, Iaşi, 20 august 1940

"A treia Vinere a Patimilor. S-a semnat acordul de la Craiova, prin care România cedează Bulgariei Cadrilaterul.
[...] Dumnezeule, apără Biserica şi Pacea!"
Pr. Paul Mihail, Iaşi, 6 septembrie 1940




1940 - crucificarea Romaniei

1940 - crucificarea Romaniei