Semnificaţia numelui Basarabia
   Până la 1812
   1812 - 1916
   1917 - 1918
   Agresiunea bolşevică
   1919 - 1939
   1940 - Crucificarea României
   1941
   Deportări, foamete, gulag
   1944 - 1989
   Directivele NKVD
   Insula Şerpilor
   Dupa 1990
   Războiul din Transnistria
  Home



   Insula Serpilor, pamant romanesc

   Tezaurul Romaniei de la Moscova

   SOSGeorgia
Partidul Comunist din Romania - agentura sovietică anti-românească având drept scop dezmembrarea statului român

La 25 octombrie / 7 noiembrie 1917, lovitura de stat în urma căreia bolşevicii preiau puterea în Rusia

Puţinii comunişti din România au înţeles că soarta lor era strâns legată de aceea a bolşevicilor ruşi, că singura lor posibilitate de a cuceri puterea era cu ajutorul pe care li-l puteau oferi bolşevicii ruşi, ajutor în schimbul căruia ei erau gata să se subordoneze complet acestora, în dauna celor mai importante interese naţionale. Aceasta i-a plasat, de la început, pe poziţii subversive, antistatale şi antinaţionale, antiromâneşti în ansamblul lor.

Din decembrie 1917, M.Gh. Bujor, membru în Comitetul de acţiune al Partidului Social-Democrat din România, cu sediul la Odesa, ii cere ajutor lui Leon Troţki, la acea dată comisarul poporului pentru Afacerile Externe al Rusiei sovietice, pentru începerea revoluţiei bolşevice în România.

Bujor şi a tovarăşii săi înfiinţează un centru de organizare şi propagandă revoluţionară română la Odesa, care a răspândit, cu concursul soldaţilor ruşi, 85.000 de manifeste, din care 15.000 reprezentau chemările lui Lenin şi Troţki la pace. ajutor lui Troţki: "Noi considerăm momentul politic şi social intern şi extern foarte favorabil pentru a începe în România lupta finală."

Pentru a-şi întemeia un partid propriu, comuniştii români au avut nevoie expresă de aprobarea Moscovei, fapt pentru care au trimis în Rusia, în toamna lui 1920, o delegaţie alcătuită din Gh. Cristescu, Constantin Popovici, Al. Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvani, Ioan Flueraş şi David Fabian. După discuţii îndelungate şi aprinse cu Zinoviev, Buharin şi chiar cu Lenin, primii patru membri ai delegaţiei au acceptat cele 21 de condiţii necesare pentru afilierea la Comintern, Flueraş fiind trimis înapoi în ţară, deoarece nu corespundea din punct de vedere ideologic, iar Fabian aflându-se într-o vizită prin Rusia Sovietică.

Această acceptare a dus la scindarea Partidului Social-Democrat, în februarie 1921, scindare în urma căreia, la 8 mai al aceluiaşi an, a luat fiinţă Partidul Socialist Comunist ca secţie română a Internaţionalei Comuniste. Pentru că primul Congres al Partidului a fost întrerupt de intervenţia poliţiei, la 12 mai 1921, lucrările sale au fost reluate la Ploieşti, la începutul lunii octombrie a anului 1922. În noaptea de 3 spre 4 octombrie a fost adoptat Statutul Partidului Comunist din România, noua denumire a sa, care se va menţine până în octombrie 1945. Partidul avea 2.000 de membri si a avut o politica trădătoare şi antinaţională.

Primul punct al Statutului prevedea că: "Partidul Comunist din România este o secţiune a Internaţionalei Comuniste. El nu are alte scopuri decât acelea ale Internaţionalei căreia îi aparţine". La punctul al doilea se arăta că: "Tezele şi hotărârile de orice fel ale Internaţionalei a III-a Comuniste sunt obligatorii pentru toţi membrii şi toate comitetele, comisiunile, grupele etc. ale partidului comunist."

Acceptarea tezelor Cominternului cu privire la dezmembrarea statului român, susţinute public de către comunişti, şi eşecul tratativelor româno-sovietice de la Viena, din martie-aprilie 1924, au condus la trecerea în ilegalitate a partidului la data de 11 aprilie 1924-- pana in august 1944

Răspunsul Uniunii Sovietice nu s-a lăsat aşteptat prea mult, aceasta formând, în vara anului 1924, dincolo de Nistru, o Republică Sovietică Autonomă Moldovenească, iar în septembrie provocând revolta de la Tatar Bunar, sprijinită de comuniştii români, mai ales de cei din Basarabia.

Partidului Comunist din România, total subordonat Rusiei şi indeplinind planurile Rusie bolşevice, a fost condus de ne-români împotriva românilor şi a Statului Român.

Cu exeptia primului secretar, românul Gheorghe Cristescu, eliminat în 1924 tocmai sub acuzaţia de naţionalism, toşi ceilalţi secretari generali ai partidului au fost numai străini, şi anume: Elek Köblös, maghiar, între 1924 şi 1928; Vitali Holostenko, ucrainean, între 1928 şi 1931; Alexandru Ştefanski (Gorun), polonez, între 1931 şi 1934; Eugen Iacobovici, evreu, între 1934 şi 1936; Boris Ştefanov, bulgar, între 1936 şi 1940; Miklos Goldberger, evreu, în 1940; şi Ştefan Foriş, evreu ungur, între 1940 şi 1944.

Cei mai de seamă lideri comunişti români ai anilor '20 - '50 au fost recrutaţi ori s-au pus la dispoziţia serviciilor secrete sovietice, remarcându-se după 23 august 1944 în acţiunea de sovietizare a României: Ana Pauker, Lucreţiu Pătrăşcanu, Emil Bodnăraş, Vasile Luca, Gh. Gheorghiu-Dej, Petru Groza şi alţii.


---
Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 29

Basarabia sau litigiul româno-rus / Basarabia si Cominternul
1919 - 1944: Rusia finanţează terorismul împotriva României

Deveniţi mercenari ai puterii bolşevice, iar din martie 1919 ai Cominternului - acel partid comunist mondial care avea drept scop subordonarea întregii planete faţă de interesele Rusiei sovietice -, comuniştii români a trebuit să fie plătiţi de aceasta până în 1944, când povara plăţii a trecut pe umerii poporului român.

Astfel, un document provenind de la Biroul Sud al Cominternului din Harkov, din 2 martie 1920, arată că Secţia de propagandă Odesa solicitase, pentru luna iunie 1919, 40.000 de ruble pentru Basarabia şi 60.000 de ruble pentru restul României, iar pentru revoluţionarii români aflaţi la Odesa se cereau 20.000 de ruble.

De asemenea, raportul pe luna iunie 1920 al Biroului Sud consemna plecarea în misiune în România a tovarăşilor Goldenberg, Rozenkranţ, Brigodirenko, Stăncescu şi Panaitescu, cu toţii dotaţi cu geamantane cu fund dublu şi cu materiale de propagandă.

Sumele plătite erau: pentru Stăncescu, 12.000 de ruble sovietice şi 10.000 de ruble Romanov, pentru Goldenberg, 14.000 de ruble sovietice, 7.000 de ruble Romanov şi 3.000 de lei, iar pentru ceilalţi, 5.000 de ruble sovietice şi 7.000 de ruble Romanov.

Tot în acest sens, trebuie să arătăm că reprezentantul Grupului comunist român, care a început să funcţioneze la Odesa imediat după terminarea primului război mondial, cunoscut sub psudonimul "Baronul", a semnat de-a lungul anului 1919 zeci de chitanţe ce probau că primise de la delegatul Moscovei, un anume tovarăş Zalik, ajutoare însumând cu mult peste 500.000 de ruble sovietice, 30.000 de ruble ucrainiene, 4.800 de lei, 680 de leva şi 4.000 de coroane cehe.

Ceva mai târziu, un anume activist Cosma emitea chitanţe atestând încasarea unor sume variabile pentru întreţinerea membrilor Partidului Comunist din România, anume 965 de dolari americani la 4 iunie 1925, 5.500.000 de coroane cehe la o dată neprecizată şi alte 360.000 la 1 iulie 1925.

Răsplătirea comuniştilor români de către Moscova a continuat, aşa cum spuneam, până în 1944, în luna mai a acelui an F. Rabinovici primind 120 de ruble, M. Grinberg 180 de ruble, Vasile Luca 180 de ruble, M. Manole 225 de ruble şi aşa mai departe.

Această subordonare faţă de interese străine a impus comuniştilor români metode şi mijloace de acţiune conspirative şi ilegale, chiar şi atunci când partidul lor s-a aflat în legalitate, precum şi adoptarea a numeroase pseudonime, ceea ce îngreunează foarte mult munca cercetătorului în acest domeniu.

Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 29
Începutul comunizării Europei

Intre anii 1918-1920, in majoritatea statelor europene se infiinteaza partide comuniste. In statele vecine Rusiei s-a actionat in scopul formarii unor guverne comuniste.

Abdicarea Tarului Nicolae al II-lea (28 martie 1917) si triumful loviturii de stat bolsevice din 7 noiembrie 1917 impotriva guvernului Kerenski a avut consecinte dezastruoase pentru Romania angrenata in razboi contra Puterilor Centrale.

Defectiunea rusa a dus la iesirea din razboi si semnarea pacii (7 mai 1918). Intre cele doua date (abdicarea tarului si lovitura de stat bolsevica) au avut loc, pe teritoriul Romaniei, manifestatii ale soldatilor rusi sprijinite de grupari socialiste.

Astfel, la 1 mai, sunt eliberati din arest, la Iasi, comunistii C. Rakovski si M.Gh. Bujor, care se refugiaza in Rusia. C. Rakovski devine comisar al poporului in Ucraina, iar M.Gh. Bujor, revenit in Romania pentru a sprijini celulele comuniste, este arestat (in anul 1920) si condamnat pe viata, fiind gratiat in anul 1933.

Comunistul Max Wexler, arestat in aprilie la Bacau, este impuscat la 14 mai in urma incercarii de evadare.

La 30 noiembrie, Lenin trimite un comando bolsevic format din 80 de teroristi coordonati de S.G. Rosal, fost comandant al fortaretei Kronstad, cu scopul de a-l asasina pe regele Ferdinand si pe generalul rus Scerbacev si a proclama Republica Sovietica. Tentativa esueaza la Iasi, Rosal fiind impuscat de autoritati.

In urma revolutiei proletare din Ungaria, se proclama, la 21 martie 1919, Republica Sfaturilor sub conducerea comunistului Bela Kunn, iar in iunie, in Slovacia, se proclama Republica Sovietica, lichidata, la 7 iulie, de armata din Praga.

Armata romana din Transilvania fiind atacata de trupele comuniste maghiare trece la contraatac, iar la 3 august intra in Budapesta, punand capat regimului comunist.

La 2-4 martie 1919 are loc formarea Internationalei Comuniste, iar la 19 iulie - 7 august 1920, la Moscova, la Congresul al III-lea, se adopta 21 de puncte privind ideologia si tactica comunista, conditie pentru partidele social-democrate de afiliere la Comintern. Prin acestea, se prevedea cucerirea puterii politice prin revolutie, dictatura proletariatului, formarea partidelor de cadre, distrugerea statelor burgheze, centralismul de stat.


-- Terorism si comunism in Romania precomunista - Emil Tircomnicu, etnograf, Ziua, 8 mai 2003
La 1 noiembrie 1920 Rusia nu recunoaste unirea Basarabiei cu Romania.

La 8 decembrie are loc atentatul de la Senat, planificat pentru asasinarea lui C. Argetoianu, ministru de Interne, in care-si pierd viata ministrul D. Greceanu, episcopul unit Radu al Oradei si senatorul Spirescu. Autorul atentatului, comunistul Max Golstein, este arestat si condamnat pe viata (moare de pneumonie in anul 1923).

In 12-18 septembrie 1924 au loc evenimentele de la Tatar-Bunar. In judetul Ismail isi fac aparitia bande de teroristi bolsevici care ucid si jefuiesc pe localnici. Primind ajutorul unor localnici de nationalitati straine, teroristii proclama Republica Sovietica Moldoveneasca. Armata romana intervine si sunt arestate 489 persoane, 9 fiind de nationalitate romana. In urma procesului din 24 august 1924 - 2 decembrie 1925 sunt condamnate 85 de persoane, nici una de nationalitate romana.

1989 - revolutia romana anticomunista

1917 - revolutia bolsevica